Mai citești?
Sătulul de vocale râgâie.
Sunt sătul de a din viață
de ce doi
unul ajunge
și tai unul
și sunt în viță
de vie
în viță din viață
chiar vie
cu un ciorchine într-o mână și în cealaltă o foarfecă
ha!ha!
trebuie să mănânc
ba nu, să mă ascund
ba nu, să mănânc un strugure
și iau o boabă
sunt sătul de o din boabă
și spăl boaba în chiuvetă și scurg o-ul
și ajung o babă
o babă din boabă
cu părul alb
mă uit în oglindă
și nu-mi place
și alerg pe scări
mă văicăresc
dar mă calmez cu un borcan de miere până îmi crește zahărul din sânge
sunt sătul de i din miere
las mierea să se zaharisească să scoată i-ul la suprafață
și mușc din mere
mere din miere
sunt dulci, prea dulci, prea zăhăroase
de atâta dulceață mi se face greață
și mă așez la pian să-mi treacă, să cânt, dar mi se spune să cânt ceva clasic, un Beethoven poate
sunt sătul de a din pian
nu mai cânt în a minor, nici în A major
și mă cațăr într-un pin
pin din pian
să culeg conuri să arunc în dușmani
dar vântul bate
și aud cum ramurile trosnesc și cum pe nervi plesnesc emoțiile în teamă
aud cum fâsâie frunzele în vântul cârlionțat și pătrunde ploaia în norul însetat
sunt sătul de a din aud
pun căștile pe urechi să filtreze aaa-ul
auuu că plouă și mă ud
mă ud din aud
mă ud până la piele
dar cum oare, îmi pun o frunză pe cap
că e soare pe cer și mă arde tare, e inuman sa te lupți cu soarele
imun la emoție umană, îmi e dor de lună, îmi vine să intru în umbră
sunt sătul de o din soare
dau cu loțiune pe raze să liniștească o-ul de pe piele
și miroase a sare din transpirație
îmi ling buzele, cele mai sărate buze pe care le-am gustat vreodată,
gura e deschisă și plină de salivă
mi se face poftă
de o caisă și o scot din traistă, coaptă caisă, infulec până mă umflu
sunt sătul de i din caisă
scot sâmburele de i din caisă până devine deshidratată
cineva îmi spune că nu e caisă ci piersică, mai bine gust o prună cu mai puțină confuzie
sunt din nou în casă
casă din caisă de la țară
și la țară
mă simt poet în timpul liber și scriu, dar debranșat de la căldura inspirației am un blocaj, blocajul scriitorului
sunt sătul de e din poet
de mâine am să cad pe gânduri fără e, am să dau brânci e-ului din poezii
și am să ciripesc cântece fără cuvinte la o muză perfectă să pun mâna pe cel mai mare pot, pe jackpot
pot din poet
la jocul de noroc al inspirației de viață
și sunt sătul de a din viață
dar stai așa,
o iau de la capăt?
Acum mă gândesc la fiecare cuvânt dintre aceste cuvinte,
cuvânt pierdut fără o parte frumoasă, o vocală,
dar care are curajul să se redescopere și să trăiască o nouă viață
cu bucuria cuvântului din colțul paginii care încă face parte din poveste
ca și cum un cuvânt trăiește două vieți într-o viață.
Viață în viță, boabă în babă, miere în mere, soare în sare.
Poate ăsta să fie secretul? Să trăiești două vieți într-o viață.
Asta da declarație îndrăzneață de care să-ți atârni speranțele ude de teamă.
Prima viață s-o trăiești purtând ochelari de griji
care te împiedică să observi cât de strălucitoare poate fi viața
și când ești sătul și pierzi o parte frumoasă din tine, o vocală,
să ai curajul să te redescoperi și
să trăiești a doua viață observând.
Nume lucrare: Secrete
Tematică: Natură statică
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 70×50 cm
Data execuției: 2023
Scrieri cu suflet 