Ea este dusă la inseminare,
una artificială,
rămâne gravidă,
după nouă luni
naște,
dar nici o limbă nu-i atinge laptele
căci ce a născut este luat imediat de lângă ea.
Nici măcar nu poți spune că timpul o desparte pe ea de nou-născut.
Vocea ei puternică umple
spațiul dintre litere, doar două litere, un M și un U,
apoi dintre cuvinte,
un cuvânt, apoi două, apoi trei cuvinte,
același cuvânt, mai scurt sau mai lung,
în linie,
în infinit,
Muuu, Muu, Mu
și între ele liniștea unei gâfâieli și a unei pierderi.
Un cuvânt numai din două litere, dar
un strigăt în infinit
la despărțirea de noul ei născut.
Apoi ea este inseminată din nou
la două luni de la naștere
pentru a crește producția de lapte.
Este mulsă
în fiecare zi, de trei ori pe zi,
de aparate,
stropi de lapte cad, îi pătează degetele,
cele două degete de la picioare,
hrănită cu furaje,
nu poate să iasă pe câmp,
coarnele tăiate,
ea rumegă, ea rumegă,
rumegă fără pasiune, dă lapte și
se roagă:
Numai de-ar ieși laptele acru!
Cum ai aflat până acum,
mă gândesc la o vacă de lapte. Sau poate la ceva mai mult,
la vițelul care nu a plecat niciodată din oglinda privirii ei. Sau poate
la copilărie, când duceam vaca la păscut.
Nume lucrare: Ceai și flori
Tematică: Natură statică
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 12×10 cm
Data execuției: 2023
Scrieri cu suflet 