Când e singurătatea în lume mai mare? Înainte sau după zori?
Înainte de zori,
aerul picură o dimineață neagră
și apasă o ureche de pământ.
Ascultă, nu se aud tropăituri, doar sforăituri.
La zori,
noaptea se sperie, dă înapoi
și lumina înaintează.
Auzi copitele mașinilor?
Cu balegă de dioxid de carbon sub coada de eșapament
și nechezat de claxon,
ascunde-te de mânia lor.
După zori,
pare că miezul lumii fierbe sub capacul cerului la focul iute al soarelui
dar sub atâta clocot și învolburare
poate trăim vieți împrăștiate,
nepăsători unul de celălalt,
bule de aer
ieșite la suprafață
ne atingem din întâmplare.
De ce este lumea simțită atât de vag?
De ce lumea este doar însumarea altora, a celorlalți? Ceva în exteriorul tău,
în care tu ești doar un oaspete, un caracter, un personaj,
o mască care cade din când în când în fața unui copil sau a unui cățeluș
și te repezi să o pui repede la loc.
De ce lumea nu conține propria ei absență, pe tine?
Vrei sa auzi o coincidență? Și pentru alții, lumea are aceeași perspectivă.
Dar dacă ne schimbăm punctul de vedere?
Dacă lumea este în noi? Dacă lumea se ridică din interiorul nostru?
Atunci, tot ce ne rămâne este să mergem în lume și să vedem ce e acolo,
sa ne simțim absolut ca acasă,
față în față, discuții necenzurate.
Să-i fim recunoscători, s-o conștientizăm, să-i mulțumim,
să ne bucurăm de ea și de oamenii din ea.
Poate este un punct de vedere curios. Poate doar o superstiție. Poate e mai mult și
bubuie.
Sculptorul ia o daltă și îi atinge buzele de un bloc de gheață clară.
Sculptează în gheață o lume dulce, o floare, o albină…
știe, când gheața se va topi, lumea creată se va topi și ea,
dar nu se oprește din a crea o lume parfumată de viață.
Nume lucrare: Sculptura în gheață
Tematică: Natură statică
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 50×50 cm
Data execuției: 2023
Scrieri cu suflet 