Tag Archives: culori

Călătoria semințelor de magnolie – A trecut mult timp

M-am gândit la tine, la mine, fiecare cu lumea lui.
Am tot stat și m-am uitat pe cer, la stele,
poate și dincolo de ele
până când un gând
cu coarne de berbec încolăcite într-o pânză de culori
naște primele semințe de magnolie
atât de calde portocalii.
Ele dau din coate prin univers,
printre lumi și stele îndepărtate
ca apoi să lipească de cotorul vieții timpul rămas.
De aici încolo fiecare își creează
propria poveste.

Vine un moment
când o sămânță de magnolie nu mai poate să-și îmbunătățească timpul
oricât de mult ar alerga prin univers
și acel moment îi pune bicarbonat în supa vieții
de parcă nu mai are același gust.
Se oprește și arhitectura universului se clatină când
urcă și coboară privirea pe treptele stelelor.
Universul este gol și singur în poveste.

A trecut mult timp de când nu am vorbit de parcă
ne este greu să ridicăm cuvinte cu mai mult de două silabe
să nu cadă peste ochi goi.
Mă uit la pictură.
Culorile sunt perfecte. Nu noi.

Nume lucrare: Călătoria semințelor de magnolie
Tematică: Suprarealism
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 60×40 cm
Data execuției: 2025

Cascada de culori – O lume de poveste

Mă predau
mă predau culorilor
mă predau personajelor
mă predau poveștilor
primesc încă o pereche de ochi
care privesc în interior
cer minții să tacă, să vorbească mai puțin, doar
să caute adevărul în culori
să caute adevărul în mine
să caute adevărul în lumea copilei de lângă mine.

Observ lumea copilei
sunt, în acelasi timp, cititor și scriitor cu pensula
și o aștern pe pânză
poveste cu poveste
personaj cu personaj
să spun și altora
despre magia de a crede în povești
să spun și altora
să semneze un contract cu spiritul lumii poveștilor.

Mă uit la cascada de culori
să văd prin culori
să văd dincolo de culori
și stropi de culoare caldă sa mă atingă
să-i simt adânc cum se sparg de obraz
să-mi spele fața de lacrimile de bucurie care-mi curăță sufletul
de cele două trăiri care sunt în mine
speranța și regretul în același timp.

Am învățat să fiu om bun chiar și în întuneric
când sunt la cascada de culori
că e ușor să crești sentimente
lângă o copilă plină de culoare
și personaje de poveste.

O iau pe copilă de mână
și mergem aproape de cascadă
în lumea poveștilor
să căutăm personajele
care se joacă de-a v-ați ascunselea
și se camuflează sub magia culorilor.
Haide, vino cu noi să le căutăm împreună
în cascada de culori.

Magia culorilor (rasarit)

Magia culorilor (rasarit)

Magia culorilor (rasarit)

Nume lucrare: Magia culorilor (rasarit)
Tematica: Peisaj
Tehnica: Acuarela
Dimensiuni: 50X70
Data executiei: 20.08.2019

Soarele si Luna, frate si sora, cad de acord sa rezolve o disputa veche: cine este mai frumos.
Vad un om trecand pe un drum si Soarele spune: “Hai sa vedem. Intrebam pe trecatorul ala, si cel anuntat va fi declarat victorios”. Il trezesc pe Pamant: “Frate vino de ne ajuta”.
Pamantul il opreste pe trecator iar omul, in ignoranta lui, raspunde: “Luna”.
Soarele este furios. Intoarce spatele, fuge si se ascunde in camera. Se baricadeaza si tipa: “Nu mai ies afara”.
“Frate Soare, nu putem sa traim fara tine. Nu putem sa traim pe intuneric. Omul ca om, dar noi suntem familie”.
Si Soarele cu inima mai moale, le spune ca o sa iasa dar numai cu o conditie.
El o sa creeze rasaritul si apusul si o sa semneze un contract cu Pamantul si Luna prin care stipuleaza ca iese din camera la rasarit si se inchide la apus cu o singura conditie: sa nu dea ochii cu oameni. Sa nu vada oameni, caci nu-i mai suporta.

Luna si Pamantul discuta contractul.
-Draga Pamant, cum o sa respectam contractul? Eu nu am oameni.
-Sora Luna, am solutia. Ii ascundem pe oameni de Soare. Ii bagam in cutii de chibrituri. Case, vile, apartamente; acasa, la masa, si la munca. Ii tinem inauntru. Ii ascundem bine. Program normal: somn, munca, transport, si acasa. In week-end, relaxare. Si sa nu fie loc pe fata pamantului fara cladiri, cu aer conditionat daca se poate, ca sa se simta mai bine.

-Distractie?
-Da, aducem distractia in cutia de chibrituri. Langa ei, in pat cu ei. In pat, la baie, in fiecare camera. Le dam televizoare si calculatoare, celulare si wifi. Cred ca o sa le facem si un implant sub piele. Realitate sau virtual, nu conteaza. De fapt ei o sa uite sa faca diferenta.

-Iar prietenii?
-Virtual, facebook, messenger, smartphone. Omul digital, prietenul digital. Realitatea este virtuala. O dregem cu digitalul. Acasa, in masina, la munca. Nu scapa omul usor. O sa fie plin de prieteni non stop, sute de prieteni. Mai greu o sa le fie sa scape de ei.

-Si cand ies din casa? Ce fac?
-Aceeasi cutie de chibrituri dar pe roti. Pe roti, pe aripi, in aer, pe pamant, subteran, pe benzina, motorina, si electrica. Ii transportam in cutie, de acasa la munca; cu muzica, film, si carti audio. Le facem cladiri pe roti. Si rotile le mutam aproape de casa. Doar doi pasi si, gata, in masina. Facem si umbrela, pentru acesti doi pasi pe jos.

-Dar cand ies in aer liber? Mai sunt oameni care vor sa se duca la mare.
-Ii ungem cu vaselina, crema de soare din cap pana-n picioare.

-Vitamina D? Caci corpul are nevoie si vine de la soare.
-Pastile, multivitamine si super vitamin, in doze de elefant, or sa le inghita zilnic. Cu periatul de dinti, hop si pastila

-Sunt oameni carora le place sa vada rasaritul.
-O sa-l vada, la cerere. Pe internet, pe youtube, pe facebook. O sa dea cu photoshop cand n-o sa le placa. Iar pe cel real, o sa-si faca selfie cu el.

-Si inca ceva, sarim la nivelul avansat. Ii facem pasari de noapte. Ceasul intern si melatonina, istorie. Sa stea treji noaptea, sa doarma ziua. La rasarit soarele iese, omul se culca.

-Sa-ti spun si strategia pe termen lung: O zi fara rasarit si apus. Inteligenta artificiala. Robotul. Hai sa semnam contractul.