Tag Archives: destin

Cer de toamnă – Atomi, biți și umbre

Umbra s-a oprit, mă opresc și eu.

Atomi îngrămădiți în
carne și oase
urechi astupate și mâini încleștate
ochi închiși și picioare goale,
atât de îngrămădiți încât
îmi este foame
îmi este sete
îmi este dor
îmi este rece.

Atomi și biți
deschid ochii,
biți și atomi
deschid smartphone-ul,
mă spăl pe față
fac un selfie,
cu o mână de atomi împing ușa destinului
și cu cealaltă de biți telefonul nebunului.

Câteodată îmi vine o invidie pe eu-l din biți
că nu trebuie să care miliarde
de miliarde de miliarde de atomi
numai să facă o umbră pe pământ.

Sub greutate universului de atomi
mă așez de cealaltă parte
să mă odihnesc
la umbra unei singurătăți inevitabile.

Umbra ruginită
plină de ochi
se uită la mine
nu are atomi, nu are biți,
cu tălpile pătate
de niște pete de lumină
merge pe trotuar,
intră în cofetărie,
mănâncă o înghețată și bea o bragă
la atletul albanez.

Miroase tare a bragă, se ridică, iese din cofetărie,
mă întreb și eu,
fără atomi
oare ce rost are?

Umbra dispare.
Iar atomii sunt nemuritori.

Suntem atomi, trăim în biți și devenim umbre.

Nume lucrare: Cer de toamnă
Tematică: Natură statică
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 40×30 cm
Data execuției: 2025

Maci in iarba – Lasa-ma femeie

Maci in iarba

Lasa-ma femeie sa-ti ating memoria vizibila,
Lasa-ma femeie sa-ti ating durerea in forma trupeasca,
Lasa-ma femeie sa-ti ating sufletul intarit de viata,
Lasa-ma femeie sa-ti ating mainile sculptate de apa destinului,
Lasa-ma femeie sa te gasesc, sa-ti dau cadou azi un camp plin de maci in iarba,
Lasa-ma femeie sa-ti inchid ranile deschise,
Lasa-ma femeie sa stau langa tine cand esti prea fierbinte,
Lasa-ma femeie sa ne intoarcem de unde am venit,
Eu cu tine.

Nume lucrare: Maci in iarba
Tematica: Natura
Tehnica: Ulei pe panza
Dimensiuni: 25×35 cm
Data executiei: 2021

Fata in ploaie

Fata in ploaie

Fata in ploaie

Nume lucrare: Fata în ploaie
Tematică: Natura umană
Tehnică: Acril pe pânză
Dimensiuni: 30×30 cm

In ploaia vietii fata sta si rabda, si lasa ca lacrimile sa-i fie sterse de stropii destinului; acelasi destin pe care ea l-a inghitit ca pe o pastila prescrisa de un doctor nebun. “Asa a fost sa fie”, zice fata.

De ceva vreme fata a ramas fara glas, parca cineva i-a scos coardele vocale si i le-a implantat in creier. Si de atunci tot tipa, in ea si pentru ea.

Intr-o lume bantuita de necazuri si pacate, fata se aseaza la coada vietii sa-si ia bucatica ei de timp ieftin. Dar cand viata acida se aseaza pe organe, ea fuge in baie si in fata oglinzii se roaga: “Viata, pune-mi catuse la ganduri si calus pe suflet. Pune-mi catuse la ganduri si calus pe suflet ca nu mai pot”.