Înainte ca demonii să se multiplice în el
se adună
și ea îi culege
ca pe niște ciuperci,
îi culege
ca să nu se multiplice
în el.
Dar degeaba.
El îi bate un cui în frunte
să-l atragă,
îi bate un cui în limbă
să-l asculte,
îi bate un cui în minte
să-l înțeleagă,
îi bate un cui în suflet
să-l iubească.
Ea se așează
să numere, unul câte unul,
norii din cer
și să le cânte din pleoape, nebătute în cuie încă,
o doină de jale
până când cerul plânge
pe cuie
să ruginească și apoi să cadă.
Scrieri cu suflet 