În grădină – Infinitul

Văd infinitul,
când nepoata pe tobogan salută răsăritul
și soarele îi sărută esența emoției,
când fiica pe balcon traiește printre nori
și cerul se curbează în pălărie de soare să-i țină umbră,
când mama pe bancă privește dincolo de realitatea finită
și un înger se prăbușește dorind să-i fie prieten,
și continui să cresc
iar și iar,
dar nu scriu în aceste momente să nu risc să le sacrific,
doar mai târziu am să înot în amintiri să le regăsesc,
căci acum și aici este totul
iar eu refuz să mă trezesc din infinit.

În astfel de momente, când gândurile expiră,
eu sunt un cal sălbatic
care aleargă pe o autostradă
fără semnale de limită de viteză și fără ecou.

Infinitul a fost născut să nu mai fie născut niciodată.
De-a lungul evoluției,
infinitul a devenit mai scurt în mintea umană,
care tot trebuie să plătească facturile,
și acum mintea e temporală și vede finitul
dar totuși are puterea să creadă
că poate să simtă infinitul.

Un pont pentru jucătorul de noroc la ruleta infinitului:
pune pariu pe acum și aici dacă vrei să câștigi.
Pune pariu pe dragoste.

Nume lucrare: In grădină
Tematică: Natură statică
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 40×60 cm
Data execuției: 2022

Ultimele magnolii – De atunci ea n-a mai primit

Ultimele magnolii

Magnolia e o floare speciala
pentru ea.
Era in liceu si el
ii oferea o magnolie
de fiecare data
cand intra in clasa.

De atunci ea n-a mai primit
De atunci el n-a mai oferit.

Douazeci de ani mai tarziu
in aeroport
el o vede
cu un baiat tanar langa ea.
Iese sa ia o magnolie de la chioscul de flori din colt.

Ea striga la baiat, sa aiba grija de bagaje,
baiatul raspunde: da mama.
Ea se ridica, se duce sa ia o cafea,
el se ridica, se duce si aseaza magnolia pe scaunul liber,
se uita la baiat si ii spune: pentru mama ta,
apoi pleaca la poarta si urca in avion.

Ea vede floarea,
plantata in memorie de multa vreme
se intreaba daca este reala,
inima reactioneaza,
zambeste scurt, se incrunteaza lung,
pulsul creste,
stomacul se contracteaza,
cade in genunchi,
baiatul o ridica si o strange in brate.

Undeva in timp, a fost baiatul din liceu
pe care nu l-a uitat niciodata,
care ii deschide dulapul cu regrete adanci,
care ii pune pe umeri
tinerete pierduta pentru totdeauna, potential trecut si dragoste nerostita.

Undeva in timp, a primit ultima magnolie,
care o face sa simta greutatea fiecarui an,
care ii rupe sufletul in trecut si prezent,
fata de atunci,
femeia de acum,
fara nici o un pod intre jumatati.

Undeva in timp, cu totii avem o magnolie,
ne-am dori doar sa putem intoarce timpul.
Oare, daca ai putea, ai da timpul inapoi? Sa te duci la magnolia ta.

Nume lucrare: Ultimele magnolii
Tematica: Natura
Tehnica: Ulei pe panza
Dimensiuni: 25 x 35 cm
Data executiei: 2022

A innebunit 2020-ul – Un fulg in bataia zilelor

Un fulg in bataia zilelor

Oare mai are vreun rost fericirea
Cand nu-ti poti imbratisa parintii
Oare mai are vreun rost libertatea
Cand nu iesi afara de tusea vecinului
Oare mai are vreun rost zambetul
Cand este acoperit de masca
Oare mai are vreun rost dragostea
Cand femeia si barbatul stau la trei pasi distanta
Oare mai are vreun rost traditia
Cand nu poti juca la nunti si botezuri
Oare mai are vreun rost cultura
Cand muzeele si librariile sunt plictisite
Oare mai are vreun rost imaginatia
Cand ingerii nu se mai bat cu perne
Oare mai are vreun rost normalul
Cand a innebunit tot anul.

A innebunit 2020-ul
Sunt un fulg in bataia zilelor
Doar da-mi un motiv sa sper ca maine
O sa am taria s-o iau de la capat.

A crede în anul asta este un drum greu de parcurs.