Iau semintele de magnolie in palma.
Urc pe fiecare samanta,
urc pe poteca vietii
sa caut libertatea, ca trebuie sa fiu liber,
sa infrunt, samanta cu samanta, tot ce este inaintea mea,
sa urc ciorchinele vietii.
Vino cu mine si tu, drumetule,
vino cu mine ca am un cort mare
vino cu mine sa cautam viitorul
impreuna.
Pe drum, de multe ori este greu
dar vom incerca sa nu abandonam
sa nu ne oprim
pana cand ajungem in varful ciorchinelui
ca am auzit,
in varf este scaunul regelui.
Pe drum intalnesc alti drumeti,
unii tristi, altii bucurosi,
pe drum intalnesc multe amintiri,
parinti tineri, prieteni din copilarie,
visele mele,
si tot pe drum ma despart de ele.
Am urcat,
tot am urcat ciorchinele
pana am ajuns in varf,
poteca s-a terminat,
nu mai e nici o samanta a vietii de urcat.
Ma asez in scaunul regelui
si privesc in abis.
Soarele
si doua pasari se apropie de mine,
cat de perfect este soarele,
si cerul se apropie de mine,
cat de perfecte sunt pasarile,
si imi spun
vino cu mine drumetule
nu te oprii aici
ridica-te din scaunul regelui.
Am crezut ca este soarele
dar nu este,
soarele se transforma
in ceva greu de definit,
ma ia de mana,
vino cu mine drumetule
ai ajuns ca sa pleci
te-ai asezat ca sa te ridici,
si sufletul
se ridica din scaunul regelui.
Nume lucrare: Povestea semintelor de magnolie
Tematica: Suprarealism
Tehnica: Ulei pe panza
Dimensiuni: 40 x 60 cm
Data executiei: 2022
Scrieri cu suflet 