O floare de mac roșu a pierdut o privire, o joacă, o iubire demnă de memorie și un răspuns la viață și s-a ofilit de tristețe.
Încruntată, a pus întrebări în căutare de răspunsuri precise care s-o ordoneze între nebunie și sfințenie. Are nevoie de verde, mult verde, pentru a vedea potrivit viitorul.
Apoi, dansând în amintiri, a crescut din nou.
S-a întors către oglinda cerului și a văzut o floare de mac galben.
Nume lucrare: Flori de maci Tematică: Natură statică Tehnică: Ulei pe pânză Dimensiuni: 30×24 cm Data execuției: 2024
Să cazi și să te scufunzi în ceva mai mic decât fractura unui fir de păr, ceva nemăsurabil de ochi trezi sau telescoape astronomice, să te îneci în adâncimea unui nimic, să devii invizibil și apoi golul să devină o locuință pentru tine iar mai târziu să te întrebi: Ce este golul ăsta din mine?
Se așează în pat cu patru perne și un gol până când simte tensiunea crescând ascuțită de agonie iar în întuneric aruncă pernele într-un colț. Nu poate sa doarmă. Mâine, e zi de doctor.
Dimineata, se duce la doctorul de familie, îi spune ca are stres în corp, să mănânce mai bine, să mai slăbească, să se apuce de yoga. Pleacă ca o minge de yoga scăpată pe scări.
Se duce la dermatolog, îi spune ca soarele nu e bun pentru piele, că se încruntează prea mult și îi prescrie injectii cu botox între sprâncene. Pleacă uitându-se mereu în camera telefonului cu filtru facial activat.
Se duce la dentist, dacă dintele bate, inima bate și ea de durere, două părți încăpățânate, dar nu îi bate nimic în gură și atunci dentistul îi spune să planteze niște dinți. Pleacă cu o periuță de dinți pentru cei mici, o pastă de dinți specială și o apă de gură antibacteriană cu care o să se spele pe mâini.
Se duce la doctorul de gât, specialistul ORL dar tot nu știe ce înseamnă ORL, cască gura, dă capul pe spate, îi spune că are nasul strâmb. Pleacă tragând aer numai pe gură să nu-și strâmbe nasul mai rău.
Se duce la gastroenterolog, un doctor complex precum gastroente… ahh că l-a uitat deja, îl trimite la teste de motilitate a stomacului, apoi sub anestezie generală îi bagă șarpele pe gât sa vadă și îi spune că are un sfincter slab. Nici nu întreabă care, bine că nu e o colonoscopie, și pleacă respirând adânc, exercițiu de întărire a sfincterelor ascunse în trup.
Se duce la la psiholog, îl întreabă dacă are un vis recurent, îi spune despre o chitară clasică argintie la care a vrut, când a fost copil, să cânte dar nu a practicat. Terapeutul îi spune că are o vulnerabilitate emoțională și îi recomandă să cânte la chitară, bine că nu a visat un țambal. Pleacă spărgând de podea o chitară imaginară.
Se duce la google, caută gol în mine între ghilimele, apăsa pe primul link și începe să sară pe călcâie. În liniștea unei flori de piatră pictată de soare în galben și a unei albine de vară sculptată de aer cu aripi transparente, omul sare pe călcâie, tot sare pe călcâie până când dă cu capul de cer și golul sare din el și se sparge în nori. Se așează în pat cu patru perne și un somn adânc în care notele greșite ale melodiei somnului nu contează.
Când ai un gol în tine, sari pe călcâie.
Nume lucrare: Floarea de piatră Tematică: Natură statică Tehnică: Ulei pe pânză Dimensiuni: 50×50 cm Data execuției: 2023
Incendiile sunt întotdeauna o constantă în om dar azi, omul privește prin flacăra adâncă o floare de primăvară și emoția arde o culoare în interior, o culoare nouă într-o lumină nemaivăzută în exterior, o culoare care stinge incendiile și naște o altfel de lacrimă, o lacrimă prin surprindere care strălucește și mai tare, o lacrimă care dă sens, da, aceasta este o lacrimă de frumos.
Și când ai plâns ultima dată de frumos?
Omul întoarce privirea de la floare, se uită în oglindă și are o realizare care-i permită să vadă un altfel de om, împuternicit strălucitor frumos. Pentru acest om, și tu ești frumos.
Oare e posibil sa te cunoști de o viață întreagă fără să te vezi deloc?
Nume lucrare: O altfel de strălucire Tematică: Natură statică Tehnică: Ulei pe pânză Dimensiuni: 40×30 cm Data execuției: 2023
Un om cu fragmente din deznădejde care a contaminat totul privește pe fereastră și atunci pentru fiecare fragment eu pun o floare până când omul cu fragmente este omul cu flori la fereastră, până când omul cu fragmente privește florile care înfloresc speranță.
Pun la rădăcini soare și apă pentru a înflori mai multă speranță și florile, cu milioane de vibrații, se ridică și dansează la fereastră să-l facă să zâmbească, să-l facă să-și amintească.
Omul își amintește, bea un pahar de viață și strigă la flori, plante și copaci: Sunt aici sunt aici din nou sub imperiul luminii.
Nume lucrare: La fereastră Tematică: Natură statică, flori Tehnică: Acuarelă Dimensiuni: 10×15 cm Data execuției: 2019
O fetita o floare o intalnire plina de mirare de curiozitate in cautare a unei metamorfoze in care ce e bun sau rau noroc sau ghinion se transforma in dansul acceptarii neconditionate a ceea ce este prezent in arta de a trai iubind.
Fetita saruta petala dupa petala cu spatiu si timp intre ele si repeta silabe iu-vlo, iu-vlo, prinse intre iubesc si floare lasand fiecare litera din silabe sa mangaie petalele cu o respiratie calda. Putin cate putin, silabele se nasc, apoi cuvintele se nasc, si cresc o printesa si un palat in floare.
Fetita ridica ochii de la floare se uita la mama vede o floare umana si repeta iu-vlo, iu-vlo.
Oh fetito, spune mama, sa ai curajul mereu sa vezi o floare umana in om.
In lumea in care iubirea este mereu un verb fetita se uita la tine, cititorule, si repeta iu-vlo, iu-vlo.
Magnolia e o floare speciala pentru ea. Era in liceu si el ii oferea o magnolie de fiecare data cand intra in clasa.
De atunci ea n-a mai primit De atunci el n-a mai oferit.
Douazeci de ani mai tarziu in aeroport el o vede cu un baiat tanar langa ea. Iese sa ia o magnolie de la chioscul de flori din colt.
Ea striga la baiat, sa aiba grija de bagaje, baiatul raspunde: da mama. Ea se ridica, se duce sa ia o cafea, el se ridica, se duce si aseaza magnolia pe scaunul liber, se uita la baiat si ii spune: pentru mama ta, apoi pleaca la poarta si urca in avion.
Ea vede floarea, plantata in memorie de multa vreme se intreaba daca este reala, inima reactioneaza, zambeste scurt, se incrunteaza lung, pulsul creste, stomacul se contracteaza, cade in genunchi, baiatul o ridica si o strange in brate.
Undeva in timp, a fost baiatul din liceu pe care nu l-a uitat niciodata, care ii deschide dulapul cu regrete adanci, care ii pune pe umeri tinerete pierduta pentru totdeauna, potential trecut si dragoste nerostita.
Undeva in timp, a primit ultima magnolie, care o face sa simta greutatea fiecarui an, care ii rupe sufletul in trecut si prezent, fata de atunci, femeia de acum, fara nici o un pod intre jumatati.
Undeva in timp, cu totii avem o magnolie, ne-am dori doar sa putem intoarce timpul. Oare, daca ai putea, ai da timpul inapoi? Sa te duci la magnolia ta.
Nume lucrare: Ultimele magnolii Tematica: Natura Tehnica: Ulei pe panza Dimensiuni: 25 x 35 cm Data executiei: 2022
,,Nu am buze, nu este nimeni sa ma sarute”, floarea se vaita. Omida o aude. -Sa nu indraznesti sa te apropii de mine, nu-mi place trupul tau de larva. Doua saptamani trec, omida revine, o forma luminoasa, pe aripi argintii de fluture se muta din floare in floare. -Vino de-mi mangaie si mie petalele, lasa-ma sa port si eu sarutul tau de fluture, spune floarea. -Nu m-am nascut fluture, ma stii de cand eram omida. Am cules nectarul vorbelor tale in trecut. Fluturele o apuca de sepale, scoate trompa de sub barbie si o infige in stigmat, floarea incepe sa dea din petale, se îmbujoreaza si petala dupa petala imprumuta din culoarea iubirii, fluturele din aripi da si el.
Scrieri cu suflet 