Galben de august – Cafea la ibric

Pun râșnița în priză,
torn boabele în râșniță
și apăs butonul.

Ibricul face un duș sub jetul de apă rece de la chiuvetă,
tremură
și îl pun pe masă.

Cafeaua răsturnată în capacul râșniței
aterizează
în ibric.

Trezesc un ochi de la aragaz la foc medium,
încălzesc ibricul,
amestec ușor lichidul în sensul gândurilor
și intru într-o lume ritualică în care fiecare gest are o semnificație aparte.

Un cerc mai blond se formează în mijlocul ibricului,
caimacul de pe margine se cațără ușor pe pereți
și atunci iau ibricul de pe foc,
îl las câteva secunde,
pun cafeaua în ceașcă
și închid ritualul preparării.

O savurez
cu caimac, cu o meditație cu aromă, cu tărie
și două lingurițe de zahăr.

Învârt ceașca
și apoi o așez cu fața în jos pe farfurioară.
Ce vezi pe fundul ceștii?
Citesc simbolurile,
fac combinații și le leg între ele
într-un exercițiu de imaginație și creativitate.

Pun degetul mare de la mâna dreapta pe fundul ceștii
și mă uit la semnul lăsat de deget în zațul cafelei
ca într-o oglindă a sentimentelor intime.
Oare ce se ascunde acolo?

În fiecare dimineață mă ghicesc la o cafea la ibric
si-mi spun ceva important între caimac și zaț.

Nume lucrare: Galben de august
Tematică: Natură statică
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 30×24 cm
Data execuției: 2023

Flori și foc – Ziua în care părintele a uitat

El simte că s-ar putea să înceapă să dispară,
odată ce memoria dispare, totul dispare,
și repetă:
nu vei uita niciodată copilul tău,
nu vei uita niciodată dragostea ta.

Părintele nu are unde să fugă, și totuși dispare,
dispare fragment cu fragment, încetul cu încetul, fără nici o păsuire,
și nimeni nu poate face nimic.

Nimic nu mai e ce-a fost,
doctorul se uită la fiu, menționează Alzheimer,
și ca o floare frumoasă care privește pe fereastra soarelui
focul
așa și omul privește pe fereastra memoriei
focul
arzând totul.
Nu exista nici o scăpare.
Privește cum focul îi arde cuvintele
și nu mai poate citi, nu mai poate scrie, rămân bolboroselile,
privește cum focul îi arde motivația
și nu-i mai pasă de sine,
privește cum focul îi arde prietenii și societatea
și blochează toate intrările și ieșirile, este singur în cameră privind flăcările pe fereastră,
el și o vază de flori la fereastră.

Tatăl a uitat ce este galbenul, apoi roșul, apoi violetul
deschide fereastra memoriei
pune mâna în jurul culorilor
și nu poate fi sigur dacă ceea ce simte este căldura focului sau o imaginație.

Tatăl a uitat ce este fața, ce este trupul, ce este fiul
deschide fereastra memoriei
pune mâna în jurul chipului
și nu poate fi sigur dacă ceea ce simte este dragostea părintelui sau o imaginație.

Fiul absoarbe ultimele momente de luciditate
până când el, fiul, dispare într-un necunoscut
și chiar dacă nu mai poate fi văzut cu ochii și cu mintea
totuși spera sa fie simțit cu inima.

Te cunosc de undeva?
Sunt eu, tată.
Eu sunt fiul tău.

Fiul stă acolo înghețat.
Ziua în care părintele a uitat cine este.
La revedere tată.
Un la revedere lung.

Cand ești copil te uiți la părinți și
îi vezi invincibili.
Mai târziu,
îi vezi supraoameni.
Mai târziu,
îi vezi oameni.
Mai târziu,
îi vezi obosiți.
Mai târziu,
îi vezi bolnavi.
Mai târziu,
poate nu te mai văd, poate au uitat cine ești.
Mai târziu,
nu-i mai vezi.

Nume lucrare: Flori și foc
Tematică: Natură statică
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 35×25 cm
Data execuției: 2023

Interior cu semineu – Aceleasi particule dar intr-o alta compozitie

Interior cu semineu

Am ars lemnul
l-am pus in focul din semineu
s-a transformat solidul
in caldura si cenusa
aceleasi particule dar intr-o alta compozitie.

Am mancat marul
l-am pus in stomac
s-a transformat solidul
in nutrienti pentru celule si deseuri intestinale
aceleasi particule dar intr-o alta compozitie.

Am ingropat trupul, dar fara umbra
l-am pus in pamant
s-a transformat omul
in suflete lasate in urma si ingrasamant pentru sol
aceleasi particule dar intr-o alta compozitie.

Cum adica, asta e tot?
Si sufletele lasate in urma raspund cu alte suflete.
Doua generatii de acum inainte, poate ca nimeni nu-i va stii numele
dar ii vor ascunde umbra,
umbra acelorasi particule dar intr-o alta compozitie,
intr-un alt suflet.

Nume lucrare: Interior cu semineu
Tematica: Interior
Tehnica: Ulei pe panza
Dimensiuni: 40 x 60 cm
Data executiei: 2022

Sticle intre lumini si umbre – O sticla se sparge, o alta se naste

Sticle intre lumini si umbre

Sticla e surprinsa, ca o alta sticla, albastra, inalta, supla, i-a luat locul
pe masa, pe bucatica aceea de soare de dimineata
pe care era atat de sigura.

Se simte in divort cu golul ei ingropat pana la gat
si in nesiguranta codului ei genetic
asteapta ca cealalta sticla sa-i reaminteasca
ca ea este ieftina si inferioara.

Se rostogoleste de pe masa si cade in locul frunzelor,
din ziua ei a mai ramas putin, dar ea traieste o infinitate,
cioburi ascutite se elibereaza pe podea,
sticlarul strange celulele trupului si sculpteaza cu focul in carne
O sticla se sparge, o alta se naste.

Nume lucrare: Sticle intre lumini si umbre
Tematica: Natura statica
Tehnica: Ulei pe carton panzat
Dimensiuni: 50×70 cm
Data executiei: 2020