
Violonistul isi strange umerii
apoi urca genunchii pana la piept
si ii imbratiseaza.
Cu mainile agere, ia un ciocan in mana dreapta,
iar cu mana stanga apuca gatul viorii
si brusc se farama corpul viorii,
intai pe fata,
apoi o intoarce pe spate
si loveste din nou pana cand
coardele se desprind din melc si din cordar.
Arunca corpul faramitat al viorii in foc,
isi astupa nasul, refuza auzul,
inchide ochii sa nu vada vioara in flacari,
vioara candva cioplita cu dalta de suflet dintr-o bucata de lemn
si lustruita cu dragoste de muzica,
este acum redusa inapoi la lemn
dar lemn de foc.
A venit iarna in sala de marmura, se lasa frigul,
se extrag din viori valori noi, valori primitive,
valori ancestrale din piramida nevoilor,
se ard instrumentele muzicale,
se face focul in sala de marmura.
Ce este mai normal? Muzica sau caldura?
Ce este mai important? Focul sau vioara?
Supravietuirea trupeasca sau cea sufleteasca,
ca atunci cand omul cade de pe piramida
si viorile se ard in sala de marmura
ierarhia nevoilor nu mai exista.
Toti, vitraliile, ferestrele arcadate, oglinzile din cristal, lampadarele si basoreliefurile,
coloanele corintice de marmura, atlantii si cariatidele,
toti din sala de marmura gandesc:
ce om perfect ar fi fost violonistul, un mister de om,
de n-ar fi avut sufletul sfaramat.
Nume lucrare: Sala de Marmura
Tematica: Interior
Tehnica: Ulei pe panza
Dimensiuni: 50 x 70 cm
Data executiei: 2022
