O pruna intre pere
Aici sunt numai pere, inalte si galbene. Si o pruna, scunda si violet-inchisa, sta intre pere.
Simte greutatea de a fi o pruna intr-o livada de pere. Stie ca, in final, o sa ajunga in aceeasi tuica.
Nu poate sa-si gasesca pacea prin a evita perele, dar in loc sa lupte cu frica de a fi o pruna, a ales sa se ascunda. Sta si se ascunde in umbra perelor.
A trebuit sa plece. A trebuit sa-si abandoneze livada.
O zi, isi aminteste, se simtea atat de departe. S-a ridicat de dimineata si a plecat. O directie fara destinatie. Sa lasi orele, unele dupa altele, sa treaca cand simti neputinta in a-ti sustine livada, este un lucru greu de facut.
A inteles ca trebuie sa aleaga. A ales sa priveasca viata in fata dar intr-o livada straina, o livada de pere.
Intr-o dimineata, pruna se trezeste cu samburele corupt. Intr-o clipa vede adevarul, ca nu a facut decat sa alerge dupa o viziune a viitorului. Si realizeaza ca are sa sfarseasca pana sa o atinga.
Peste multe livezi, o alta pruna primeste vestea ca pruna intre pere nu mai este.
Este suparata ca nu-si aminteste ultima oara cand a vazut-o. Ultima oara cand o fost puternica si bucuroasa, ultima oara cand a ras, cand a avut un argument cu ea. Ultima oara.
Realizeaza ca trecutul exista dar nu mai are viata.
Scrieri cu suflet 