Este un aer subtire de dimineata si stau la radacina copacului vietii, pun urechea pe radacina si ascult fara sa spun nimic ca nu-mi permit o incizie in liniste, nu vreau sa creez un sens prin cuvinte cand este mai greu, in acelasi timp, sa vorbesti si sa traiesti clipa.
Dar de cele mai multe ori, cand prind momentul, el nu este aici si acum ci prins in dictatura unui viitor imaginat sau a unui trecut retrait, iar de mai multe ori, cand fericirea imi raspunde, eu nu sunt.
Numai ca azi, imbratisand radacina copacului vietii, bratele se intind de dupa ganduri si apoi, atingand o raza de soare care alunga obiceiurile astea invatate, ma detaseaza de grijile zilnice sa ma hipnotizeze pentru a trai clipe de fericire.
Nume lucrare: Clipe de fericire Tematica: Natura umana Tehnica: Ulei pe panza, lucrare realizata in cutit de paleta Dimensiuni: 50 x 70 cm Data executiei: 2022
Azi mi-am pus urmatoarea intrebare: Pot eu oare sa creez un gand? Unul, atat, acum, lasa-ma sa incerc chiar acum sa creez un gand: Hmmm… Esuez.
Pot sa pretind, si asta fac zilnic e atat de usor e starea mea implicita, pot sa pretind ca eu sunt initiatorul creatorul inventatorul autorul gandului, si tuturor deciziilor si actiunilor, judecatorul trecutului si planificatorul viitorului, pot sa continui sa pretind ca eu, aceasta constientizare, aceasta identitate care ma defineste si care apare in fiecare dimineata si dispare la culcare fara ca eu sa am un cuvant de spus, ca eu am control ca sunt stapanul proprietarul gandului, gand facut sendvis de doua lumi una exterioara, plina de simturi si una interioara, grea de emotii.
Sau pot sa nu mai pretind, poate ca ar fi mai bine daca m-as detasa de gand, de iluzia ca eu sunt initiatorul, sa ma uit la el cum trece pe langa mine, dar nu prin mine, sa ma descalt de gand la intrarea in piesa de teatru a constientului, sa-l las afara, la usa dar mi-e teama, e o diferenta mare intre a fi actor pe scena sau spectator in sala. Mi-e teama ca fara iluzie emotia nu exista, si fara emotie constiinta nu exista, si fara constiinta lumea nu exista si fara lume eu nu exist. Ah iluzie, conditie necesara pentru mine, te aleg pe tine si continui sa traiesc un gand pe rand pana dispare unde oare? In aer? Sau dupa un colt? si reapare gandul de unde oare? Dupa acelasi colt? si iar dispare si iar reapare si tot asa o tin, pana la culcare.
Si nu uita sa-ti pui o intrebare: Pot eu oare sa creez un gand?
Nume lucrare: Detaliu – Rembrandt Tematica: Profil, portret Tehnica: Ulei pe panza Dimensiuni: 30 x 40 cm Data executiei: 2022
Detaliu – Rembrandt – etapaDetaliu – Rembrandt – etapaDetaliu – Rembrandt – etapa
Omul mic, din vis, deschide ochiul si arunca un gand prin irisul marit al mintii.
Cine neaga dreptul visului Sa ma nasca pe mine din aluatul imaginatiei A propriei imaginatii, In lumea unei mitologii parasite In halucinatia creatorului si a zeilor Din vibratii cosmice si viziuni mistice, Totul creat in minte si de minte.
Cine neaga dreptul visului Sa ma creeze printre mistere Un elefant al lumii mele, O furnica, Un pat cu aripi zburatoare, Un copil si adult si batran in acelasi timp si spatiu.
Cine neaga dreptul visului Sa faca un miracol Fara biserica, fara rugaciune, Un miracol instantaneu, Pana cand dimineata sunt nascut din nou Om Fara miracole Fara infinit Fara creator si mit.
Dar ajuns in vis, pun si eu o intrebare ordinara Cine sunt eu? Sunt elefantul, sunt furnica, patul sau palaria Sunt toate si ma transform Ma schimb oare eu? Sau lumea din jurul meu? Cum pot sa fiu om fara trup de om, Cum pot sa fiu om si elefant si pat in acelasi timp, Sa fiu normal si anormal Sa fiu eu fara eu Sa fiu eu intr-un alt eu.
Oare cand am uitat ca sunt un om? Ce am simtit cand am aflat ca acel corp uman a disparut? In conflict, socant sa descopar ca nu mai am batai in vene O perioada dificila in a accepta cine sau ceea ce sunt in vis Presupun, ca sa fii uman trebuie sa fii facut din carne si oase, Dar poate ca fiinta umana inseamna ceva diferit pentru oameni diferiti in timpuri diferite. Oare sunt real? Oare exist aici? Oare sunt viu in lumea visului? Nu stiu ce esti, dar nu esti tu, Ceva imi spune Asteptand Un raspuns la intrebarea mea ordinara.
Copil si batran, Sarac si bogat, Avem in comun Visul si gandul. Visul, locul unde cu totii suntem egali.
Ma intreb, oare de ce sunt pus sub anestezie generala zilnic? De ce interventie chirurgicala am nevoie? De ce trebuie sa stau nemiscat pe pat? De ce trebuie sa fiu invizibi, inconstient? De ce trebuie sa dispar? Intr-un fel ciudat, cele doua lumi, visul si realitatea, Impreuna expun o tesatura fragila a identitatii umane Identitate care mereu imbatata, cade in coma cu fiecare vis.
Macar atat stiu, ca visul ofera o fereastra catre minte mai clara Decat orice interventie chirugicala sau electroencefalograma, Si atunci sar fereastra si Pasesc in vis.
Iarba inalta creste trei femei Si palariile lor, Azi pamantul le trage in iarba, o iarba verde. Capul de femeie al florilor Se uita la soare Cu dorinta inalta a palariilor de a creste, O sarut in loc sa spun cuvinte Si apoi ma ascund printre palarii si printre iarba.
Oasele patului scartaie de vorbe si ascult din toate colturile, pana cand ma doare trompa Ascult vorbele cucoanelor cu palarii inalte Limbi ascutite ca briciul, care taie si inceputul si sfarsitul in fragmente de propozitii nepasatoare, Dar eu nu vorbesc, nici despre prezent, nici despre trecut Ca sunt mut Ca nu am gura, dar am aripi, sunt un pat zburator, Vreau sa bat din aripi pana cand o sa le zboare palariile Dar mi-e teama sa nu cada planetele din vis.
Vad si dansez Dar totusi sunt nesatisfacut, Tund palaria doamnei din mijloc Poate vorbeste mai putin. Cant si vad Tip la ochiul drept pana il inchid La ochiul stang pana il fac soare, Sa orbeasca furnica care nu poarta ochelari de soare.
Vreau sa-mi aud scartaitul oaselor prin gramofonul trompei Sa-mi plang gandul prin ochiul mental Si cerul sa-mi spele fata, Sa-mi deschida fereastra, catre imaginatie.
Fara sa ma intorc, vad fata si spatele in acelasi timp, Am invatat sa ma dezvat cand sunt aici De ratiune, de moralitate, de normalitate De intrebari de genul Oare cum se poate?
Ma duc sa ma spal, sar in pat, Ma spal in pat, Fac dus cu apa din trompa elefantului Altfel pe post de gramofon legat la timpan.
Sunt martor si astept, Nu am argumente de spart Si atunci sparg nuci aparute deodata in buzunar, Nuci instantanee, Sparg si ziua in noapte Caci in vis totul se poate.
Azi, in vis, mi-am pus gand sa fiu un sfant Si ajung un elefant Oare cate Maica Tereza camuflate sunt in acelasi vis?
Azi, in vis, mi-am pus gand sa vad prin ochii unui cerc Imposibil in realitate, posibil in vis Apoi mi-am pus gand sa vad prin ochii unei sfere Posibil in realitate si in vis Apoi mi-am pus gand sa fiu patru dimensiuni Imposibil in realitate si in vis.
Azi, in vis, mi-am pus gand sa fiu politician Dar nu reusesc Nu stiu de ce Poate ca, inainte de toate, trebuie sa fiu corupt in realitate.
Azi, in vis, mi-am pus gand sa beau tuica Si beau fara sa ma imbat, A doua zi, vecinul mi-a zis ca miros a prune uscate.
Azi, in vis, mi-am pus gand sa trag aer in plamani Dar nu pot, Speriat realizez ca Lumea visului nu are nici o usa Sau fereastra Sa admita aer cu oxigen, Caci in lumea visului nu respir, Caci in lumea visului nu am plamani.
Sunt doua momente in viata omului Cand traieste fara sa respire prin plamani, Primul in pantecul mamei, nenascut Al doilea in pantecul visului, netrezit.
La trezire, am nostalgia unei alte vieti Si speranta unui vis urmator, La trezire, car greutatea omului Cu pacate si suferinte, Dar pun greutatea la o parte, Las pielea de om, Las atomul si gravitatia, La poarta visului. Nu am nici drepturi, nici obligatii, nici statut de protejat, Sunt liber din nou, ca in pantecul mamei, Oare cine e nebun sa nu aleaga Visul in loc de realitate? Si totusi simt nervozitate.
Sunt momente in care urc pe gand si alerg pe campia mintii Sa experimentez lumi distorsionate ale identitatii mele cand sunt, impreuna, tacutul si vorbaretul suferindul si bucurosul pierdutul si regasitul observatul si observatorul.
Incep si termin in imaginatie ziua, in imaginatia gandului, un om mare noaptea, in imaginatia visului, un om mic imaginatie hranita din picaturi de cenusa cazuta din materia intunecata a universului.
In realitate, Cu fiecare gand Ma intorc in eul meu intamplator Un spion al visului in realitate, O iluzie cu mai putine miracole.
Cu fiecare gand Confund realitatea cu un vis.
Nume lucrare: Vis Tematica: Suprarealism Tehnica: Ulei pe panza Dimensiuni: 60 x 60 cm Data executiei: 2022
Cand in fiecare zi contezi mai putin, putin mai putin, cand in fiecare zi te ingrijorezi mai mult, putin mai mult, cand in fiecare zi te uiti in oglinda si vezi un deget indreptat spre tine, priveste tu esti de vina, tu nu esti completa priveste tu esti doar un sfert priveste acolo un sfert, nici macar jumatate, de dovleac langa un ciorchine de struguri si un vas turcoaz,
atunci impinge, impinge, si impinge acel gand cat mai departe, bate un cui in fiecare gand si-l agata, departe de tine, undeva in cer,
si seara, inainte de culcare, indreapta oglinda spre cer,
un loc unde gandurile pot plange in liniste.
Nume lucrare: Natura statica cu vas turcoaz (Studiu dupa Jeff Legg) Tematica: Natura statica Tehnica: Ulei pe panza Dimensiuni: 50×70 cm Data executiei: 2022
Scrieri cu suflet 