Desfac panglica frumos colorată, îndepărtez ambalajul și mă uit lung la fata care mă privește îngândurată. Este imaginea care va sta pe pânză, dacă mă hotărăsc să o pictez. Nu mai mare decât un timbru, imaginea finală a tabloului a fost pusă de producător pe colțul din dreapta al cutiei. Așa, un fel de aici trebuie să ajungi sau crezi că o să poți face așa ceva?, ca o motivație ascunsă.
Stau față în față cu tabloul pe care tocmai l-am primit. Primele gânduri care îmi trec prin cap sunt că nu o să reușesc să pun culorile pe pânză, nu o să pot să fac îmbinarea așa cum ar trebui, nu o să pot face trecerea nuanțelor de la una la alta fără să se vadă schița, nu o să…nu o să…
Îmi fac curaj și mă uit la ”Vaza cu crini”, tabloul terminat de curând, cam de vreo două saptămâni. La el nu mă speriase mica imagine din colț. Cu câtă nerăbdare l-am pictat! Patru ore am stat pe scaun fără să mă ridic, atrasă ca de un magnet de coloritul care încet-încet căpăta formă. A fost prima dată când am folosit tehnica picturii pe numere și totodată prima dată când am folosit orice tehnică de pictură. Atunci fusese altceva: pictură mult mai simplă cu spații bine definite. Rezultatul final mă surprinsese atât pe mine dar mai ales pe cei din jurul meu. Iar ei mă cadorisiseră cu o nouă pânză. Mult mai amplă, mai complicată, așa ca pentru cineva experimentat. Numai mie îmi tremură genunchii; doar eu văd amploarea a ceea ce va urma.
Dintr-odată, îmi îndrept privirea spre fata din imagine care, pentru câteva secunde mi-a dat impresia că zămbește. Simt că este momentul sa mă ”înarmez”cu multă răbdare și cu cateva pensule de mărimi diferite. După câteva ore pânza începe să-și dezvăluie secretele. Fiecare culoare are căldură și reprezintă ceva. Sunt absorbită într-o lume colorată unde întotdeauna finalul este unul fericit iar fiecare punctuleț are importanța lui. În timp ce avansez și chipul angelic prinde contur, prind și eu curaj. Așa de parcă ea m-ar încuraja, m-ar îndemna cu fiecare tușă, cu fiecare pensulă: vei reuși, hai că vei reuși…
După multe zile zâmbim în sfărșit una celeilalte, chiar dacă doar eu văd zâmbetul ei. Pentru toți ceilalți fata care prinsese contur pe pânză rămâne îngândurată. Nu știu, dar poate e mai bine așa. Pentru mine zâmbetul ei ascuns e destul.
Tablou – Pe ganduri
Tablou – Vaza cu crini
Scrieri cu suflet 