Visul nu e mort.
Visul fetei este intr-o gara
Unde trenul opreste
Si oamenii coboara.
Fata ridica vocea la mama si striga “Am un vis”
Mama cu griji si slujba obositoare
Cu dezamagiri diverse si sentimente sterse
Isi aminteste de ea, de visul ei
Vrea sa-i spuna, da, dar nu poate
Doar tace.
Fata ridica vocea la tata si striga “Am un vis”
Tatal slefuit de timp sa supravietuiasca
Sa se adapteze vremurilor
Sa puna pe masa, sa aiba bani sa plateasca
Vrea sa-i spuna, da, dar nu poate
Doar zice, viata e grea, gata cu visarea.
Visul nu e mort
Nici la 10, nici la 20
Nici la 50, nici la 70 de ani.
Femeia ridica vocea la viata si striga “Am un vis”
Anii trec, fata devine femeie
Gara s-a inchis
Imprejmuita cu sarma ghimpata
Scanduri batute la ferestre
Ciulinii cat zidurile
Lacat la usa
Trenul nu mai opreste
Oamenii nu mai coboara
Doar femeia, din ce in ce mai greu, incearca sa-si amintesca
Visul pierdut, ca o parola uitata.
Visul nu e mort
Nici la 10, nici la 20
Nici la 50, nici la 70 de ani
Nici pe patul de moarte.
Femeia ridica vocea la cer si striga “Am un vis”
Trage semnalul de alarma si coboara din tren
Smulge ciulinii cu mainile goale
Arunca sarma ghimpata
Rupe scandurile de la ferestre si lacatul din usa
Deschide gara
Cu ultima suflare.
Visul nu e mort
Nici la 10, nici la 20
Nici la 50, nici la 70 de ani
Nici pe patul de moarte
Nici la morga.
Unde corpul zace.
Nume lucrare: Dansatoarea
Tematica: Natura umana
Tehnica: Ulei pe panza
Dimensiuni: 30×30 cm
Data executiei: 2020
Scrieri cu suflet 