Am privit anii trecand
In ordine inversa
Intr-o excursie a copilariei mele
La tara, la bunici, si in acea odaie
Cu o masa inalta, cu doua scaune slabe,
Cu un pat scund in care sar,
Sunt copil de tara acum.
N-am scos nimic din gura, nici macar sunete,
Nici macar cuvinte,
Nici macar ganduri din cap,
Doar un sughit de bucurie.
Miroase aerul din odaie,
Miros de prune, zarzare si mere din gradina,
Ramura de prun calareste o briza de vant
Prin fereastra deschisa,
Insectele se cearta in odaie,
Le-am adus iarba veche din fanar
Si le-am facut un pat din paie.
Tantarii ma pedepsesc
Ma tin treaz,
Sic de necaz,
Sub lumina palida a stelelor.
Stau in pat si numar tantarii de pe tavan,
Eu si ei avem in comun perna,
Oare cate perne am strivit de tavan?
Intunericul nu ma sperie
Paianjenul din colt nu ma sperie
Cand sunt in odaia bunicii,
Odaia care apare, apoi dispare,
Sunt jumatate inauntru si jumatate afara,
Memorii, fragmente de memorii
Intr-o balta de memorie
Din ce in ce mai seaca,
Din care beau ca-mi este sete,
Ca vaca pe care o impingeam
In fiecare dimineata la pascut,
Sa-i beau laptele, seara,
Din ugerul muls de maini aspre.
Am desenat chipul bunicii pe hartii
Care s-au pierdut,
Am desenat chipul bunicii in memorii
Care s-au sters.
Cand parintii devin bunici
Si bunicii devin pamant,
Cand odaia devine goala
Si casa devine pamant,
Cand ieri devine ani
Si memoriile se ineaca in timp
Ca si cum nu au existat niciodata
Iti amintesti de ei?
Vezi, de aia mi-a fost teama.
Nume lucrare: Odaia bunicii
Tematica: Interior
Tehnica: Ulei pe panza
Dimensiuni: 60 x 80 cm
Data executiei: 2022
Scrieri cu suflet 