Frumusetea iernii – O stare sufletesca

Frumusetea iernii

Pomii au facut mere
Gainile au facut oua
Porcul a adunat paie
Cainele s-a tavalit prin praf
Mata a sarit de pe fanar
Vrabiile s-au strans la un loc si au ciripit
Iarna asta va fi zapada mare.

Viscolul tropaie pe copacii uscati
Scuturand ramurile grele de zapada
Ici si colo cate o frunza ingalbenita mai atarna
Deasupra nametilor fara troiene.

Cu turturi la mustati si sprancene
Cu plete albe si barba lata
Cu doua cojoace si o caciula groasa
Vasile dardaie si admira opera de arta.

Ninge peste brazi,
Zapada, incarcata de sacralitate,
Se asterne ca o dantela
Pe pamant.
Ninge peste oameni,
Zapada, incarcata de albul puritatii,
Se asterne ca o stare sufleteasca
Pe suflet.

Vasile se spala pe fata cu zapada
Din traista scoate doua bucati de carbune ars
Si le pune ochi,
Din buzunar scoate un morcov
Si il pune nas,
Din padure culege doua crengi
Si le pune maini,
Apoi rascoleste zapada
Si sculpteaza un bulgare mare si rotund
Haide, vino sa ne bulgarim
Ii spune omului de zapada.

Nume lucrare: Frumusetea iernii
Tematica: Peisaj
Tehnica: Ulei pe panza
Dimensiuni: 50×70 cm
Data executiei: 2022

Iarna si cuvinte fara colinde

Iarna si cuvinte fara colinde

Nume lucrare: Iarna si cuvinte fara colinde
Tematică: Natura, peisaj de iarna
Tehnică: Acril pe pânză
Dimensiuni: 30×24 cm

Afara, strada cară gheata, gheata cară rotile, rotile cară frica, iar frica isi cară soferul iarna.

Cu gatul incordat, ochii fixati si mintea sufocata, soferul isi inclesteaza mainile pe volan si scrasneste din dinti. Acest frig de pe sira spinarii care-l taie, care-l face mic de statura, frig simtit pana in maduva oaselor, nu este frigul iernii, este frica.
Ce poate fi mai frica intre frici decat teroarea sfarsitul pentru om.

Iarna este mereu un scenariu al spaimei pentru sofer. Soferul este un actor in care zilnic joaca piesa “Iarna si Frica”. Dar de fiecare data, la sfarsitul zilei, el este acoperit de un fel de confort: “Am trecut si astazi”. Asa isi spala el pielea de frica.

Si sunt atat de multe frici pe craca vietii, frici reale sau fabricate. Sa luam fumatul. Soferul fumeaza mult, pachete de tigari pe zi, dar spaima este inexistenta. Spaima inexistenta dar letala. Iarna insa este ca un tsunami al spaimei, val dupa val nascut din imaginatia fricii. ”Tremuri cand conduci iarna dar ai s-o incurci vara pe trotuar”, isi spune in gand. Si nici macar nu i se pare o lasitate ca n-a cunoscut curajul, crescut si inconjurat fiind doar de oameni fara vene.

Dar virusul fricii cel mai teribil este omul insusi. Si soferul sapa, tot sapa groapa fricii iar cararea constiintei se intuneca din ce in ce mai mult. Asta pana cand craca vietii se rupe.

Si intr-o zi, aerul din plamani a tipat paralizat de frica, rotile au scartait, albul a devenit rosu, rosul s-a coagulat, si frica a disparut; a mai ramas doar noaptea fara zi si ochiul fara lumina.

Iarna si cuvinte fara colinde, 2017. Scriere anonima.