Apă de trandafiri – Iubire și ură

Ceva se întâmplă și atunci, în acel moment,
urăște grozav și se ascunde
cu speranța că într-o zi va uita.
Străduința este să nu aleagă să nu iubească,
compromisul este o stare în care
iubirea și ura trăiesc una alături de cealaltă.
Iubește și urăște.

Iubirea se îndoaie și crapă
sub presiunea obezității urii,
apoi se sparge într-un
castron care prinde bucățile,
o pasăre dragă se așează pe margine
și le ciugulește.
Zboară înalt, pasăre dragă,
zboară acolo unde ura nu bate,
crește-ți aripi unite în albul norilor
să zbori cât mai departe.

Apoi și-a amintit
că ura este în căutarea unor rădăcini să crească.
Deocamdată, de ce să nu iubească?
Se ridică din pat.
Încearcă să repare bucățile sparte de iubire
prin umplerea crăpăturilor cu frumos,
frumosul unui dans șoptit de podea unei perechi de tălpi goale
în miez de noapte.
Salt după salt.
Iubește.

Nume lucrare: Apă de trandafiri
Tematică: Natură statică
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 50×50 cm
Data execuției: 2024

Bella – O privire, o iubire și un răspuns la viață

Plantează o lăbuță în podea,
o alta pe ușă
și latră timid.

Intru pe ușă.
Ea se uită
atent,
precum un copil
care găsește un ou de găină în fânar și
precis,
precum un adult
care se uită în oglindă la primul fir de păr alb parcă apărut peste noapte.
Ceva despre felul în care se uită
face ca spațiul să dispară dintre noi.
Bella dă din coadă și sare pe mine.

Ridic ambele maini,
palmele verticale,
degetele drepte,
vezi, nu am nimic,
nu ți-am adus nimic.
Ea privește ca și cum
o surpriză avea să apară
și, ca prin magie, un baton pentru câini
ascuns în spatele palmei drepte
se ivește.

Bella se uită la mine,
ia batonul
și aleargă ca și cum a căzut într-un labirint de entuziasm
cu o singură ieșire: sub pat.
Este?
Este real?
Uneori am sentimentul că nu aparține acestei lumi.

Chiar dacă nu vede prin mine,
Bella simte viermele care mă roade,
care nu mă lăsa să-mi termin propozițiile nici măcar cu mine însămi.
Se întoarce, se așează lângă mine
și scoate la suprafață
gaura din mine
plină de anxietate
și o vindecă
cu o atingere,
cu o privire,
cu o joacă.
Un psiholog cu patru picioare și coadă
care îmi poartă noroc și
la care obișnuiesc să plâng din când în când.

Sprijinindu-se de corpul meu, ușor,
cu burta lipită de canapea
sub un univers de liniște,
pun mâna stângă pe capul ei și cu dreapta dau drumul la muzică.
O canapea, un câine, un om și o muzică de suflet.

Această făptură
care știe
pe cine să latre, ea știe ceva ce eu nu știu,
și cui sa dea din coadă,
a stat mereu lângă mine
de mai mult de jumătate din vârsta acestui secol.

Am trecut multe poduri împreună,
poduri peste tot felul de ape
mai liniștite sau mai învolburate,
ne-am ținut în brațe
și le-am lăsat pe toate în spatele nostru.

Bella este în mine, face parte din mine, mereu cu
o privire, o iubire și un răspuns la viață.

Nume lucrare: Bella
Tematică: Portret
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 30×24 cm
Data execuției: 2023

Cu flori în păr – Feluri de liniște sufletească

Ca natura care culege lumina.
Ca frumusețea care se ascunde în tine.
Ca dialectul zăpezii care scârțâie cărând o umbră migratoare.
Ca nota muzicală care se odihnește în cântecul de leagăn.
Ca un câine care îți stă în poală.
Ca soacra care-ți este mamă.
Ca o carte închisă după ce ai întors ultima pagină.
Ca gheața care dispare în apa din tine.
Ca un semn regăsit pe un traseu de drumeție.
Ca ziua de luni când ești în vacanță.
Ca un copil care nu mai are febră.
Ca o mamă care nu se simte singură.
Ca un doctor care, din două cuvinte rămase, alege cuvântul benignă.
Ca un cont bancar căruia nu-i mai chiorăie balanța de foame.
Ca o galerie de artă.
Ca o bășica care se sparge de la sine.
Ca prima gură de aer trasă adânc în piept după un atac de panică.
Ca un val de sus, jos, stânga, dreapta, du-te și vino care se sparge la mal.
Ca atunci când te bucuri pentru norocul altcuiva.
Ca o fată care
desculță și
purtată de vânt,
aleargă după o turmă de oaze de soare păscând în pădure,
își umple buzunarele, nu mai sunt goale, cu fotoni care se înghesuie să intre și
zâmbește prea fericită pentru cuvinte,
apoi ajunsă la marginea pădurii
își pune în păr sânziene, garofițe, margarete și albăstrele,
se uită în zare
iar în suflet își tatuează o întrebare:
Ce ar face iubirea?

Nume lucrare: Cu flori în păr
Tematică: Natură umană
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 40×30 cm
Data execuției: 2023

Fetita cu floare – Iu-vlo, iu-vlo

O fetita
o floare
o intalnire
plina de mirare
de curiozitate
in cautare a unei metamorfoze in care
ce e bun sau rau
noroc sau ghinion
se transforma
in dansul acceptarii neconditionate a ceea ce este prezent
in arta de a trai iubind.

Fetita saruta petala dupa petala
cu spatiu si timp intre ele
si repeta silabe
iu-vlo, iu-vlo,
prinse intre iubesc si floare
lasand fiecare litera din silabe
sa mangaie petalele
cu o respiratie calda.
Putin cate putin,
silabele se nasc,
apoi cuvintele se nasc,
si cresc o printesa si un palat in floare.

Fetita ridica ochii de la floare
se uita la mama
vede o floare umana
si repeta
iu-vlo, iu-vlo.

Oh fetito, spune mama,
sa ai curajul
mereu sa vezi
o floare umana in om.

In lumea in care iubirea este mereu un verb
fetita se uita la tine, cititorule,
si repeta
iu-vlo, iu-vlo.

D’ale copilariei – In asteptare … pentru a oferi iubire

D’ale copilariei – In asteptare … pentru a oferi iubire

Duminica pana si iubirea se odihneste
Numai pisica, pe obrazul ferestrei,
Asteapta cu un tors si o floare
Prin ochii ei, cerul se vede iubit.

Nume lucrare: D’ale copilariei – In asteptare … pentru a oferi iubire
Tematica: Natura statica
Tehnica: Ulei pe panza
Dimensiuni: 10×12 cm (miniatura)
Data executiei: 2021