M-am asezat sa pescuiesc
intr-un lac adanc,
am pus sevaletul si panza langa mine,
am aruncat pensula
in lac
am agatat ceva
in spectrul invizibil
o culoare
si o trag la suprafata
in spectrul vizibil.
Nu o vad inca, dar o simt,
am pescuit rasaritul
si l-am pus pe panza.
La intoarecere, trec prin parc,
si, brusc, ma opresc
raman fara aer
ceva m-a lovit in plex de mi-a luat rasuflarea,
este un fluture.
Imi plac fluturii. Cu-i nu-i plac?
Dar culorile astea ajung, pe o scurtatura secreta a psihicului uman,
direct la suflet.
Culorile ma pun intr-o transa, beau si tot imi este sete de culoare.
Fascinant, vorbim acelasi limbaj, limbajul culorilor,
nu degeaba mama natura a ales aripile fluturelui ca panza pentru pictura ei.
Undeva departe, in galaxie,
Soarele planuieste sa nasca lumina.
Peste zeci de mii de ani de tranzitie de la miez la suprafata, naste fotonul
particula elementara a luminii.
Il ia in brate, si ii spune, am sa te trimit in Univers, sa-ti gasesti soarta.
Si de acolo il transmite in fasciculul de lumina către Univers.
Fotonul calatoreste milioane de kilometri,
la viteza luminii si ajunge pe Pamant,
unde trece printre copaci si ramuri,
loveste fluturele,
si parca topaind ca pe o trambulina, sare
si se repede in ochiul meu.
Imi intra in retina, pana loveste conul, celula fotoreceptoare,
unde este absorbit.
Acolo fotoreceptorul se excita si transmite semnalul prin nervul optic
la o celula vecina, a creierului, a cortexului vizual.
Fotonul dispare, culoarea apare si apoi ca prin magie,
eu vad culoare.
Vad culoare, albastru, rosu, galben,
un triunghi galben, un cerc albastru, un patrat verde
pun subiectiv in obiectiv, pun culoare in forma,
rece si calda,
cromatic si monocromatic,
complementara si acromatica,
in armonie sau nu,
o vad in minte
si in suflet.
Ochiul absoarbe lumina, iar mintea naste culoarea.
Cat de norocos esti sa vezi culoarea?
Ai depus vreun efort in a crea si a percepe culoarea?
O iei ca ceva de-a gata, ca ceva dat, la care ai dreptul ca doar esti om, fiinta umana.
Cat de greu este sa gasesti culoarea?
Doar gandeste-te un pic. Acea raza de lumina, nascuta de Soare, va muri in ochiul tau, va muri în tine.
Ca sa-ti dea culoare.
Data viitoare cand iesi afara
si vezi o culoare splendida
aminteste-ti ca Soarele a lucrat zeci de mii de ani
pentru a crea acel foton din raza de lumina
care a parcurs milioane de kilometri
pentru a lovi acel obiect și apoi ochiul tau,
doar pentru a te gasi pe tine.
Aminteste-ti,
inainte ca tu sa vezi culoarea,
obiectul vede culoarea
ochiul vede culoarea
creierul vede culoarea
mintea vede culoarea
sufletul vede culoarea
si naste o vibratie interioara
mama emotiilor noastre.
Scrieri cu suflet 