Omul
e trist.
Mă apropii de el,
cu degetele mâinii drepte îi ating obrazul,
lacrimi,
le simt,
lasă-mă să te iubesc
îi spun
și omul zâmbește
scurt, rece și trece, apoi
se încruntă:
Nu ai curaj răstește,
Nu ești în stare.
Poti să ții un secret?
Între noi este o poveste mai puternică decât cea de sânge
ca doi oameni închiși pe veci în interiorul unei celule
dar cuvintele vechi și grele sapă în mine
încă din copilărie
o gaură neagră, gura universului poate,
mă înghite,
înghite culorile, ochii dispar, fața devine o pată,
vocea din interior se ridică
lovește
diagnosticul este o judecată
o luptă interioară
trupul meu se luptă cu trupul meu
lovește
omul dispare
omul dispare, reapare
omul dispare dar rămâne
și tot ce aud
este oxigenul oprindu-se
în plămâni
și lacrimile căzând
între picioare pe
o podea cu o pereche de tălpi goale.
În fiecare dimineață,
în baie mă uit în oglindă, eu și omul din oglindă, eu și eu, ochi în ochi, și spun
Te iubesc
de câteva ori,
poate într-o zi bariera dintre noi
va dispărea,
poate într-o zi,
ne vom ține
și nu ne vom da drumul,
poate într-o zi,
mă voi iubi și pe mine.
Dacă ți s-ar cere să numești persoanele pe care le iubești,
oare cât timp îți va lua să te numești?
Nume lucrare: Țărăncuța (inspirație dupa Nicolae Grigorescu, Țărăncuța cu naframă albă)
Tematică: Peisaj
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 30×24 cm
Data execuției: 2023
Scrieri cu suflet 