Un copil care trece prin mâini
sărută mâna altei femei printr-o cortină
care ridicată deschide o cale cu o altă mamă,
ziua în care i s-a scris o altă mamă pe hârtie.
Un copil care trece prin mâini
abandonat de cea a cărei iubire și acceptare necondiționată
are nevoie,
schimbă peisajul și se camuflează în peisaj.
Un copil care trece prin mâini
cu memoria emoțională a abandonului transformată în biologie,
biologie a pierderii care a născut o mare traumă
când mama a stins luminile, a ascuns harta lumii și l-a dat unui străin,
a devenit un copil invizibil.
Un copil care trece prin mâini
își amintește începutul,
sau fragmente de imaginație care au trecut în realitate,
sau poate este doar un vis,
un vis în care copilul și ea au fost unul,
un singur trup și un singur suflet
iar acum este o jumătate de trup fără suflet
căci cealaltă jumătate este o mamă migratoare
care și-a abandonat cuibul.
De ziua mamei
du-te și te joacă cu mama ta
copilul aude,
cei mai mulți se bucură,
dar pentru acest copil
chiar și mamele sunt migratoare.
Ca orice traumă, există riscul sa fie declanșată de fiecare dată
când există percepția de abandonare
de către cineva drag.
Un om care a trecut prin mâini
așteaptă în gară să fie ridicat cu mașina de persoana dragă de care depinde
dar masina nu mai vine
și o memorie implicită se declanșează, nu a fost dorit,
iar mânia crește
parcă sunt doisprezece oameni furioși înăuntru
și cu greu poate să se ascundă de ei.
Cum compensezi că nu ești dorit?
Faci ca cei dragi să aibă nevoie de tine, sa depindă de tine,
așa s-a adaptat biologia acestui copil, acestui om, la viață.
Un om care a trecut prin mâini
construiește o cutie de gânduri fără ziduri
unde trăiește împreună cu cei dragi satisfăcuți în nevoile fundamentale
cât să nu mai apese pe trăgaciul traumei abandonului.
Și o face din iubire pentru cei dragi așa cum a fost antrenat de viață, așa cum știe.
Acum,
omul care nu mai e demult copil,
stă în genunchi deasupra locului mamei
și se roagă
în umbra unei pietre de marmură albă
cu doi ani sculptati, o linie între,
o poză
și un nume.
Stă și se roagă să ierte.
Nume lucrare: O memorie implicită (Pictură realizată după o fotografie de Rudi Huisman)
Tematică: Portret
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 30×20 cm
Data execuției: 2023
Scrieri cu suflet 