D’ale copilăriei – O rățcuțcă

Vine? Cine vine?
Cuvântul.
Care cuvânt?
Cuvântul tău preferat.
Mă uit la cer.
Unde e cuvântul?
Aud doar trăsnetul,
o să înceapă să plouă în curând.

Cum spui tu rățușcă?
Rățuțcă
Rățcuțcă.

Cuvântul meu preferat
nu-l găsești în vocabular,
nu în cel al adulților
și nici în cel al ploii.
Cuvântul meu preferat este
rățcuțcă
spus de o copilă mamei
cu un zâmbet larg și voios.

Rățcuțcă, cuvântul fără istorie, fără trecut
îmi invadează tot spectrul prezentului cu un curcubeu de litere și spontaneitate
și-mi subțiază sufletul îngroșat de atâtea decenii de adult.

Și de atunci
în fiecare dimineața
deschid fereastra larg
și dau drumul la
o rățcuțcă
să zboare
și să lumineze viața altor oameni.

Nume lucrare: D’ale copilăriei – Lady
Tematică: Natură umană
Tehnică: Ulei pe panză
Dimensiuni: 10×12 cm (miniatură)
Data execuției: 2021

D’ale copilariei – Pitigoiul

D’ale copilariei – Pitigoiul

O ceata tesuta din matase
Se lasa usor dimineata la fereastra.
Micuta si colorata,
Pasarea sare de pe o creanga pe alta
Imbracata in straie de un galben lamaie
Trilul ei e ca o poezie
Greu de reprodus sau de imitat
Ceea ce o face de invidiat
Danseaza gratios pe pervaz spre o glastra
Se cuibareste acolo.

Azi baietii stau pe banca si trag in cutii infipte in gard, si in gard.
Sunt mandrii, uni au si prastii,
Caci asa sunt baietii, arunca cu pietre dupa multe.
Baietii pleaca, iar un baiat mai timid cu o bucata de paine in mana
Pune si el o cutie de carton pe o sarma din gard
Si ia o piatra…

Pitigoiul paraseste glastra si se aseaza pe gardul din fata blocului
Strecurandu-se prin ochii gardului, sarpele de pitigoi
Se apropie de niste firimituri cazute pe o cutie de carton
Dar se loveste de ceva.
Doua aripi cad pe pamant.

Baiatul se duce la mama cu pitigoiul in mana
In ochii mamei, sa-si spele si el durerea
Plange si jeleste ca si cum nimic nu mai este,
Degeaba. O viata luata, este luata pentru totdeauna.

A apasat butoane de sus si jos la multe usi de lift in viata
Dar este un lift special, mereu deschis, fara butoane
Si azi se urca in el… si azi, memoria pitigoiului
Ii ridica parul de pe pielea sufletului,
Ii sta ca un nod in gat,
Si bea apa sa treaca, o cana, o galeata… se simte un bou
Dar un bou nu arunca cu pietre niciodata.

Nume lucrare: D’ale copilariei – Pitigoiul
Tematica: Natura statica
Tehnica: Ulei pe panza
Dimensiuni: 10×12 cm (miniatura)
Data executiei: 2021

Dansatoarea – Visul nu e mort

Dansatoarea

Visul nu e mort.

Visul fetei este intr-o gara
Unde trenul opreste
Si oamenii coboara.

Fata ridica vocea la mama si striga “Am un vis”
Mama cu griji si slujba obositoare
Cu dezamagiri diverse si sentimente sterse
Isi aminteste de ea, de visul ei
Vrea sa-i spuna, da, dar nu poate
Doar tace.

Fata ridica vocea la tata si striga “Am un vis”
Tatal slefuit de timp sa supravietuiasca
Sa se adapteze vremurilor
Sa puna pe masa, sa aiba bani sa plateasca
Vrea sa-i spuna, da, dar nu poate
Doar zice, viata e grea, gata cu visarea.

Visul nu e mort
Nici la 10, nici la 20
Nici la 50, nici la 70 de ani.

Femeia ridica vocea la viata si striga “Am un vis”
Anii trec, fata devine femeie
Gara s-a inchis
Imprejmuita cu sarma ghimpata
Scanduri batute la ferestre
Ciulinii cat zidurile
Lacat la usa
Trenul nu mai opreste
Oamenii nu mai coboara
Doar femeia, din ce in ce mai greu, incearca sa-si amintesca
Visul pierdut, ca o parola uitata.

Visul nu e mort
Nici la 10, nici la 20
Nici la 50, nici la 70 de ani
Nici pe patul de moarte.

Femeia ridica vocea la cer si striga “Am un vis”
Trage semnalul de alarma si coboara din tren
Smulge ciulinii cu mainile goale
Arunca sarma ghimpata
Rupe scandurile de la ferestre si lacatul din usa
Deschide gara
Cu ultima suflare.

Visul nu e mort
Nici la 10, nici la 20
Nici la 50, nici la 70 de ani
Nici pe patul de moarte
Nici la morga.

Unde corpul zace.

Nume lucrare: Dansatoarea
Tematica: Natura umana
Tehnica: Ulei pe panza
Dimensiuni: 30×30 cm
Data executiei: 2020