El simte că s-ar putea să înceapă să dispară,
odată ce memoria dispare, totul dispare,
și repetă:
nu vei uita niciodată copilul tău,
nu vei uita niciodată dragostea ta.
Părintele nu are unde să fugă, și totuși dispare,
dispare fragment cu fragment, încetul cu încetul, fără nici o păsuire,
și nimeni nu poate face nimic.
Nimic nu mai e ce-a fost,
doctorul se uită la fiu, menționează Alzheimer,
și ca o floare frumoasă care privește pe fereastra soarelui
focul
așa și omul privește pe fereastra memoriei
focul
arzând totul.
Nu exista nici o scăpare.
Privește cum focul îi arde cuvintele
și nu mai poate citi, nu mai poate scrie, rămân bolboroselile,
privește cum focul îi arde motivația
și nu-i mai pasă de sine,
privește cum focul îi arde prietenii și societatea
și blochează toate intrările și ieșirile, este singur în cameră privind flăcările pe fereastră,
el și o vază de flori la fereastră.
Tatăl a uitat ce este galbenul, apoi roșul, apoi violetul
deschide fereastra memoriei
pune mâna în jurul culorilor
și nu poate fi sigur dacă ceea ce simte este căldura focului sau o imaginație.
Tatăl a uitat ce este fața, ce este trupul, ce este fiul
deschide fereastra memoriei
pune mâna în jurul chipului
și nu poate fi sigur dacă ceea ce simte este dragostea părintelui sau o imaginație.
Fiul absoarbe ultimele momente de luciditate
până când el, fiul, dispare într-un necunoscut
și chiar dacă nu mai poate fi văzut cu ochii și cu mintea
totuși spera sa fie simțit cu inima.
Te cunosc de undeva?
Sunt eu, tată.
Eu sunt fiul tău.
Fiul stă acolo înghețat.
Ziua în care părintele a uitat cine este.
La revedere tată.
Un la revedere lung.
Cand ești copil te uiți la părinți și
îi vezi invincibili.
Mai târziu,
îi vezi supraoameni.
Mai târziu,
îi vezi oameni.
Mai târziu,
îi vezi obosiți.
Mai târziu,
îi vezi bolnavi.
Mai târziu,
poate nu te mai văd, poate au uitat cine ești.
Mai târziu,
nu-i mai vezi.
Nume lucrare: Flori și foc
Tematică: Natură statică
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 35×25 cm
Data execuției: 2023
Scrieri cu suflet 