Intru în curte,
o curte frumoasă
cu flori și oameni, cu râul din depărtare
în care m-am scăldat de multe ori în copilărie
și apusul Soarelui.
Miros florile vesele
și parfumul taie cordonul ombilical al gravitației
care mă leagă de pământ,
sunt condusă spre cerul
plutind de nebunie.
Când cerul e mai aproape de mine decât pământul
îmi agăț ochii pe linia orizontului și
văd cum Soarele se stinge blând ca o lumânare fără ceară
și ia de mână Pământul
cu o explozie de singularitate argintie
în care norii sunt înveliți în umbre fără să aibă un cuvânt
și o văpaie se încinge în mine, în curând se va stinge în retină.
Energia eliberată îmi alimentează ochii și corpul,
brațele ridicate cu palmele care să dea conturul mingiei de foc din ce în ce mai mică,
arcul invizibil e întins la maxim
și cu săgeata ascunsă în privire
țintesc amurgul până nu fuge.
Iau telefonul. Eliberez săgeata. Click.
Fac o poză cu trofeul. Apoi alta și alta.
Dacă cineva îmi fură apusul?
Trebuia să am poze, cât mai multe poze, amintiri pe o memorie externă.
Aud voci întrebându-se:
Ce este în mintea oamenilor?
De ce nu văd?
Mă uit în jur, numai flori. Oare am auzit bine?
Pun telefonul în buzunar pentru restul serii și las apusul
să-mi șoptească seară bună în ochi și în suflet
amintindu-mi cum să dizolv aceste momente în pasiune,
pasiune pentru viață.
Iar amintirile vor crește în interior peste semințele plantate de ceea ce simt.
Pentru că tot ce simt acum este suficient.
Cat despre mâine, știu că
ceea ce simt acum nu o să mai fie suficient, știu că
o memorie pentru ceea ce am vrut sa fiu odată
o să se nască sau o
dorință pentru ceea ce voi vrea sa fiu altădată
o să crească.
Dar știu ca și mâine are un apus și cu puțin noroc
îl voi servi la cină. Un apus cu voci sau fără voci?
Nume lucrare: Flori vesele
Tematică: Natură statică
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 12×10 cm
Data execuției: 2023
Scrieri cu suflet 