Tag Archives: mere

Secrete – Sătulul și cuvintele

Mai citești?
Sătulul de vocale râgâie.

Sunt sătul de a din viață
de ce doi
unul ajunge
și tai unul
și sunt în viță
de vie
în viță din viață
chiar vie
cu un ciorchine într-o mână și în cealaltă o foarfecă
ha!ha!
trebuie să mănânc
ba nu, să mă ascund
ba nu, să mănânc un strugure
și iau o boabă
sunt sătul de o din boabă
și spăl boaba în chiuvetă și scurg o-ul
și ajung o babă
o babă din boabă
cu părul alb
mă uit în oglindă
și nu-mi place
și alerg pe scări
mă văicăresc

dar mă calmez cu un borcan de miere până îmi crește zahărul din sânge
sunt sătul de i din miere
las mierea să se zaharisească să scoată i-ul la suprafață
și mușc din mere
mere din miere
sunt dulci, prea dulci, prea zăhăroase
de atâta dulceață mi se face greață

și mă așez la pian să-mi treacă, să cânt, dar mi se spune să cânt ceva clasic, un Beethoven poate
sunt sătul de a din pian
nu mai cânt în a minor, nici în A major
și mă cațăr într-un pin
pin din pian
să culeg conuri să arunc în dușmani

dar vântul bate
și aud cum ramurile trosnesc și cum pe nervi plesnesc emoțiile în teamă
aud cum fâsâie frunzele în vântul cârlionțat și pătrunde ploaia în norul însetat
sunt sătul de a din aud
pun căștile pe urechi să filtreze aaa-ul
auuu că plouă și mă ud
mă ud din aud
mă ud până la piele
dar cum oare, îmi pun o frunză pe cap

că e soare pe cer și mă arde tare, e inuman sa te lupți cu soarele
imun la emoție umană, îmi e dor de lună, îmi vine să intru în umbră
sunt sătul de o din soare
dau cu loțiune pe raze să liniștească o-ul de pe piele
și miroase a sare din transpirație
îmi ling buzele, cele mai sărate buze pe care le-am gustat vreodată,
gura e deschisă și plină de salivă
mi se face poftă

de o caisă și o scot din traistă, coaptă caisă, infulec până mă umflu
sunt sătul de i din caisă
scot sâmburele de i din caisă până devine deshidratată
cineva îmi spune că nu e caisă ci piersică, mai bine gust o prună cu mai puțină confuzie
sunt din nou în casă
casă din caisă de la țară

și la țară
mă simt poet în timpul liber și scriu, dar debranșat de la căldura inspirației am un blocaj, blocajul scriitorului
sunt sătul de e din poet
de mâine am să cad pe gânduri fără e, am să dau brânci e-ului din poezii
și am să ciripesc cântece fără cuvinte la o muză perfectă să pun mâna pe cel mai mare pot, pe jackpot
pot din poet
la jocul de noroc al inspirației de viață
și sunt sătul de a din viață
dar stai așa,
o iau de la capăt?

Acum mă gândesc la fiecare cuvânt dintre aceste cuvinte,
cuvânt pierdut fără o parte frumoasă, o vocală,
dar care are curajul să se redescopere și să trăiască o nouă viață
cu bucuria cuvântului din colțul paginii care încă face parte din poveste
ca și cum un cuvânt trăiește două vieți într-o viață.
Viață în viță, boabă în babă, miere în mere, soare în sare.

Poate ăsta să fie secretul? Să trăiești două vieți într-o viață.
Asta da declarație îndrăzneață de care să-ți atârni speranțele ude de teamă.
Prima viață s-o trăiești purtând ochelari de griji
care te împiedică să observi cât de strălucitoare poate fi viața
și când ești sătul și pierzi o parte frumoasă din tine, o vocală,
să ai curajul să te redescoperi și
să trăiești a doua viață observând.

Nume lucrare: Secrete
Tematică: Natură statică
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 70×50 cm
Data execuției: 2023

Mere rosii – Lantul trofic

Mere rosii

Omul este treaz.
Pestele este in apa.
Viermele este in mar.
Omul vede viermele. Il agata in carlig. Momeala pentru peste. Prinde pestele. Il mananca.
Pestele este in om.
Omul e satul.
Omul se culca.

Omul este in somn.
Ideea este in vis.
Imaginatia vede ideea. O agata in gand. Momeala pentru om. Prinde omul. Il mananca.
Omul este in imaginatie.
Imaginatia e satula.
Omul se trezeste.

Nume lucrare: Mere rosii
Tematica: Natura statica
Tehnica: Ulei pe carton panzat
Dimensiuni: 30×40 cm
Data executiei: 2021

Carafa cu mere – Tabla si ciocanul

Carafa cu mere

Trag pe dreapta langa o taraba cu tot felul de obiecte casnice de o culoare si stralucire aparte. Un baiat de vreo 10 ani ma intampina.
-Ia ibricul de la mine daca vrei sa-ti mearga bine.
-Din ce e facut ibricul?
-Din cupru, arama. Suta la suta manual, natural, facut de tata. Faci cea mai tare cafea din lume in ibricul asta.
Apoi imi arata o curte unde un om bate cu ciocanul.
-Tata este acolo, zice baiatul.

Curioasa merg catre curte si bat in poarta. Un om, putin peste 40 de ani, ma intampina.
-Putem sa vorbim despre obiectele de pe taraba.
-Sigur, zice el, si ma invita in curte.
-Sunt Vasile, sunt mestesugar in cupru, si fac de toate, farfurii, carafe, ibrice de cafea, de toate. Suta la suta lucrate de mainile mele, si in tabla de cupru. Am scule speciale pentru fiecare piesa. Tocmai ma puneam sa fac un ibric de cafea, vrei sa vezi?
-Sigur ii raspund, si ma asez pe un scaun de lemn.
-Vezi tabla asta, tocmai a trecut prin procesul de decalire, si acum se indoaie. Se mai stramba, si o bat cu un ciocan de lemn, s-o indrept.
Dupa care ia un compas, si ca la ora de geometrie, trage un cerc, si face cateva semne.
-Asta e fundul, imi zice. Fundul trebuie sa fie perfect drept. O sa-l ciocanesc ca sa ramana drept. Bat tabla pana la semn, pentru ca de aici se formeaza fundul ibricului.
-Cum ai invatat meseria?
-Am mostenit meseria de la tatal meu, si el de la bunici, si bunicii de la strabunicii mei. S-a transmis din generatie in generatie. Am pus mana pe ciocan pe la 8 ani, si pe la 14 ani ma duceam langa tata sa muncesc. Secretul meseriei l-am furat de la batranii din sat, erau profesori. ,,Trebuie sa stii sa decalesti cuprul, ca sa-i dai viata”, imi spuneau. Asta e secretul, si ia ani, multa tabla stricata si multe unghii cazute. Iar fiecare meserias are facatura lui. Ca-l iau pe fratele meu, acelasi sange si tata, dar ibricul lui nu e ca al meu.
Vasile ia din nou compasul, si mai face un cerc ca primul, dar pe partea cealalta a tablei.
-Asta e alt semn pentru mine, sa stiu de unde sa modelez. Sa intaresc prin bataie, prin ciocanire. Si iar, si iar, pana cand dau forma dorita, un ibric de cafea. De la forma plata o sa ia alte forme, ca un fluture se metamorfozeaza, primul ciclul de viata al tablei este cel a unei farfurii.
Meseriasul loveste tabla, punct cu punct. Cere multa atentie si rabdare.
-Eu stiu sa lovesc cu ciocanul. Cand formez ibricul, cand dau forma ibricului cu ciocanul, este muzica. Este compozitia mea. Tabla de cupru este pianul meu. Oamenii adorm la loviturile mele de ciocan mai repede decat pruncul la pieptul mamei.
Continua sa ciocanesca tabla.
-Vezi, a prins forma unei farfurii. Bat ciocanul pana cand tabla ajunge la stadiul de adult, al unui ibric.
Se ridica, in mana stanga tabla si in dreapta ciocanul.
-Eu sunt un om de tabla si ciocan, zice el. Cand bat tabla cu ciocanul, ma bat pe mine insumi. Imi bat sufletul. Omul se duce la biserica din cand in cand sa-si drege sufletul. Eu am biserica aici, in atelierul meu. Eu bat clopotul in tabla. Este greu sa fii om cand sufletul iti este in alta parte.
Ajunge la marginea tablei si schimba unealta.
-La margine schimb ciocanul, il folosesc pe cel de lemn. La margine trebuie sa fie mai gros.

Tare as vrea sa stau pana cand termina ibricul, dar trebui sa plec. Ii multumesc si ma ridic de pe scaun.
Vasile imi spune sa astept un pic, si intra in casa.
-Uite aici, ia carafa asta. Este facuta de taica-meu, Dumnezeu sa-l ierte. Autentica dar imperfecta, ca si el. Este o carafa sanatoasa.
Apoi scoate doua mere dintr-o punga.
-Si doua mere, tot pentru sanatate.

Ma duc la masina cu o carafa din care nimeni n-a baut si doua mere din care nimeni n-a muscat.
Stiu ca vor veni momente in care ma voi adaposti in carafa asta ca intr-o biserica rugandu-ma sa-mi dreg sufletul.
Intru in masina, deschid gura si musc din mar. De abia astept sa ajung acasa, sa beau din carafa.

Nume lucrare: Carafa cu mere
Tematica: Natura statica
Tehnica: Ulei pe panza
Dimensiuni: 30×40 cm
Data executiei: 2021

Doua mere si jumatate – Merele nu fac greseli niciodata

Doua mere si jumatate - Merele nu fac greseli nicioadata

Doua mere si jumatate – Merele nu fac greseli niciodata

Vasile a fost la piata si a cumparat
Trei mere.
Un mar este pe jumatate stricat.
Ce sa faca?
Este suparat. Se duce la culcare.

Dimineata se trezeste cu un gol
Un milion de cicatrici ard pe el
Un milion de lacrimi curg in el
Un milion de promisiuni uitate
Un om este pe jumatate gol.

Cu doua mere frumoase si sanatoase
Vasile se uita la marul stricat, ce priveliste
Il arunca la gunoi.
Are doua mere ramase.

Un om este pe jumatate gol
Un turist a fost in viata
Ajuns la poarta regretului, stie ca este urmatorul
Ce n-ar da sa schimbe un astazi pentru un ieri
Nu mai are nici o cortina ramasa, dupa care
Sa spere.

Un mar este pe jumatate stricat
Vasile se razgandeste. Se duce la gunoi, ridica marul, il spala
Il pune pe masa acoperita de praf.

Un om este pe jumatate gol
Intr-o casa construita din stele
Priveste sfera de soare care se topeste
Si singura lumina ramasa este in interior, luminand noroacele
Prima data pentru ca s-a nascut
A jucat table cu destinul, si a dat 6×6 poarta-n viata
A castigat, cand cei mai multi dintre noi nu se nasc.
A doua oara, pentru ca respira, acum, chiar acum
Cand cei mai multi dintre noi sunt fantome agatate pe sarma trecutului.

Un mar este pe jumatate stricat
Vasile sterge praful de pe masa
Taie si arunca jumatatea stricata
Are doua mere si jumatate.

Un om este pe jumatate gol
Iar merele nu fac greseli niciodata.