Ca fiecare, și-a început viața ca un străin în lume.
Părinții lui au înnebunit doar să-l facă să le vorbească un cuvânt.
Dar spre deosebire de ceilalți, care cu cât au petrecut mai mult timp vorbind
cu atât cei din jurul lor le-au devenit mai familiari,
el a continuat să rămână distant.
Străinul, așa e strigat.
A crescut, iar acum oamenii
pun mult oțet în salata de zvonuri și
când iese pe stradă
oamenii întorc oglinzile din priviri în sens invers.
El a înțeles că
așa cum o imagine nu poate fi văzută cu pleoapele închise
nici o idee nouă nu poate absorbită de o minte închisă.
Și atunci și-a făcut o casă undeva sus, în deal, să nu treacă des prin privirile oamenilor
și a devenit pescar, dar unul mai aparte
care pescuiește în apa gândurilor cu o plasă de întrebări
și scoate la suprafață răspunsuri grele dar fără sunet.
Și apoi răspunsurile mute sunt aruncate înapoi în apă.
Nebunie, spun unii. Meditație, spiritualitate, poate alții.
Pentru el,
Străinul este doar umbra din mintea celorlalți a efortului lui conștient să trăiască și
să înfrunte ceea ce e important pentru el,
să fie cu gândul la ceea ce trăiește în el, ci nu în cel de lângă el.
Să fie la fel de străin ca în ziua în care s-a născut,
străin care se plimbă prin ceilalți dar nu și prin el.
Nume lucrare: Casa de pe deal
Tematică: Peisaj
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 12×10 cm
Data execuției: 2023
Scrieri cu suflet 