D’ale copilăriei – Maternitate

D’ale copilăriei – Maternitate

Femeia intră în travaliu.
Bărbatul ia bicicleta, fuge, schimbă bicicleta pe o caleașcă,
o ia pe femeie, aleargă șapte kilometri,
ajung la dispensar
dar moașa nu-i,
doar Lenuța,
femeia bună la toate, de la curățenie la moșit.

Bărbatul pleacă după moașă,
chemată cu strigături peste gard de către un om disperat
moașa-l întoarce din grabă:  
dacă Lenuta e acolo nu e nici o problemă, se descurcă, și moașa închide fereastra.

Bărbatul se întoarce,
femeia naște
cu bărbatul și Lenuța,
femeia bună la toate.
Așa erau vremurile.

Undeva peste timp, o altă femeie naște
la spital
cu medic obstetrician, asistentă, specialist, tuburi și aparate
doctorul spune
trebuie sa nască prin cezariană.
Așa sunt vremurile.

Câteva luni mai târziu
femeia-l aude pe doctor spunând
copiii născuți prin cezariană
au imunitate mai puțin bună,
în minte ea își spune
am vrut naștere naturală,
dar tot în minte gânduri reci îi încolțesc
poate
dacă aș fi luptat mai mult
cu doctorul, cu spitalul,
cu sistemul, cu vremurile,
poate
dacă aș fi luptat mai mult
cu mine însămi,
poate că … poate oare.
Strânge copilul în brațe.

Nume lucrare: D’ale copilăriei – Maternitate
Tematică: Natură umană
Tehnică: Ulei pe panză
Dimensiuni: 10×12 cm (miniatură)
Data execuției: 2021

La tara – Prima ora

Stau la intrarea casei de la tara,
in stanga florile, in dreapta scarile,
si sub norul boltei de vita de vie pierd o ora.
O ora in calatoria vietii,
si gandul ma duce la ora de la inceputul calatoriei,
la prima ora de dupa nastere,
la prima ora de viata in afara pantecului mamei.
Desigur ca nu e o memorie, nu poate fi o memorie, dar incerc s-o imaginez.

Legatura fizica cu mama, cordonul ombilical, este rupta pentru prima data.
Adaptarea e fortata, socanta, si rapida la viata din afara pantecului.

Plamanii, plini de lichid amniotic, nu au respirat niciodata inca.
Sub instinct de supravietuire,
corpul incarcat cu adrenalina socheaza plamanii la viata si
muschii incep sa convulsioneze.
Salvat de la inec, iei prima respiratie,
si cea mai importanta a vietii.

Tractul digestiv trebuie sa se elibereze pentru a face loc
primei inghitituri de lapte.

Sistemul imunitar nu e dezvoltat,
pielea e sub atac constant al bacteriilor,
sunt de 10 ori mai multe bacterii in noi si pe noi decat celule umane,
noroc cu laptele mamei plin de anticorpi
si ca alaptarea-i un reflex.

Este zgomotos, luminos si mirositor.
Creierul este sub presiune pentru a tine corpul functional si pasul cu taifunul de senzatii.
Nasul, bombardat de particule chimice, lucreaza suplimentar, fiecare miros o noua senzatie.
Urechea este sufocata de sunete, fiecare sunet un urlet al unei monstru neintalnit.
Ochiul vede, incetosat si mai ales alb-negru, umbre de extraterestrii.
Limba incearca sa rezolve gustul unor ecuatii complexe cu multe necunoscute.
Pielea invita cu fiecare senzatie tactila intrebarea, cine ma atinge acum?

Si este frig, tare frig deodata,
din pantec pana in camera temperatura dramatic scade,
un alt soc pentru sistem,
parte a socului initial al vietii.

Prima ora de dupa nastere,
prima ora de viata in afara pantecului,
o ora in infern.

De-a lungul calatoriei tale,
indiferent ce viata iti va arunca in cale,
indiferent cat de jos crezi ca esti si te simti,
aminteste-ti ca
ai trecut deja prin infern
ca sa ajungi aici.