Un gând nu este gras nu este slab dar ascuns de un eu devine bun sau rău.
Gândul se târăște pe nervul optic căutând o cale de ieșire și speră că de cealaltă parte o ochiului lumea este mai frumoasă. Clipesc. Este în ochi. Mă mănâncă. Îl frec. Se sperie de ceea ce vede și cade în întuneric într-un gând ascuns. Oh, întuneric fără o lumină, este atât de ușor să ne împăturim cu tine.
Am primit un colac de salvare, n-am știut de ce și l-am tăiat în timpuri liniștite cu gândurile pe care le ascund.
În afară, timpul trece înainte, în interior, timpul se întoarce în mine, în gânduri ascunse, timpul stă nemișcat, iar eu pot acoperi gândurile, pot cârpi emoțiile și pot aduna cuvintele dar oare cine mă învață să înot în timp?
Uneori plecăm în gânduri ascunse fără colac de salvare și fără să știm să înotăm.
Uneori stările aprinse dezvăluie gânduri ascunse, gânduri ascunse care trebuie stinse.
Nume lucrare: Flori de câmp Tematică: Natură statică Tehnică: Ulei pe pânză Dimensiuni: 30×24 cm Data execuției: 2024
Ceva nu este în regulă și nu știu ce este. Închid un ochi, pierd adâncimea închid doi ochi, pierd lumea dar sentimentul nu dispare. Divorțez de mine. Nu știu. Lovituri în viață. Nu știu. Sentiment cu degete care fură din mine. Nu știu. Ce este mai gol?
Îmi caut picioarele în rafale de ploaie, am unde să merg dar nu vreau să merg și mă așez în interiorul cadrului rupt al zilei să mă rog pentru un simbol din mâine când în azi ceva nu este în regulă și nu știu ce este.
Îmi caut cerul printre picături de lacrimi în ploaie să spăl ceva ce nu este în regulă. Dar nu știu ce este și atunci mă spăl doar pe picioare.
Nume lucrare: Cireșe Tematică: Natură statică Tehnică: Ulei pe pânză Dimensiuni: 12×10 cm Data execuției: 2023
M-am asezat sa pescuiesc intr-un lac adanc, am pus sevaletul si panza langa mine, am aruncat pensula in lac am agatat ceva in spectrul invizibil o culoare si o trag la suprafata in spectrul vizibil. Nu o vad inca, dar o simt, am pescuit rasaritul si l-am pus pe panza.
La intoarecere, trec prin parc, si, brusc, ma opresc raman fara aer ceva m-a lovit in plex de mi-a luat rasuflarea, este un fluture. Imi plac fluturii. Cu-i nu-i plac? Dar culorile astea ajung, pe o scurtatura secreta a psihicului uman, direct la suflet. Culorile ma pun intr-o transa, beau si tot imi este sete de culoare. Fascinant, vorbim acelasi limbaj, limbajul culorilor, nu degeaba mama natura a ales aripile fluturelui ca panza pentru pictura ei.
Undeva departe, in galaxie, Soarele planuieste sa nasca lumina. Peste zeci de mii de ani de tranzitie de la miez la suprafata, naste fotonul particula elementara a luminii. Il ia in brate, si ii spune, am sa te trimit in Univers, sa-ti gasesti soarta. Si de acolo il transmite in fasciculul de lumina către Univers.
Fotonul calatoreste milioane de kilometri, la viteza luminii si ajunge pe Pamant, unde trece printre copaci si ramuri, loveste fluturele, si parca topaind ca pe o trambulina, sare si se repede in ochiul meu. Imi intra in retina, pana loveste conul, celula fotoreceptoare, unde este absorbit. Acolo fotoreceptorul se excita si transmite semnalul prin nervul optic la o celula vecina, a creierului, a cortexului vizual. Fotonul dispare, culoarea apare si apoi ca prin magie, eu vad culoare. Vad culoare, albastru, rosu, galben, un triunghi galben, un cerc albastru, un patrat verde pun subiectiv in obiectiv, pun culoare in forma, rece si calda, cromatic si monocromatic, complementara si acromatica, in armonie sau nu, o vad in minte si in suflet. Ochiul absoarbe lumina, iar mintea naste culoarea.
Cat de norocos esti sa vezi culoarea? Ai depus vreun efort in a crea si a percepe culoarea? O iei ca ceva de-a gata, ca ceva dat, la care ai dreptul ca doar esti om, fiinta umana.
Cat de greu este sa gasesti culoarea? Doar gandeste-te un pic. Acea raza de lumina, nascuta de Soare, va muri in ochiul tau, va muri în tine. Ca sa-ti dea culoare.
Data viitoare cand iesi afara si vezi o culoare splendida aminteste-ti ca Soarele a lucrat zeci de mii de ani pentru a crea acel foton din raza de lumina care a parcurs milioane de kilometri pentru a lovi acel obiect și apoi ochiul tau, doar pentru a te gasi pe tine.
Aminteste-ti, inainte ca tu sa vezi culoarea, obiectul vede culoarea ochiul vede culoarea creierul vede culoarea mintea vede culoarea sufletul vede culoarea si naste o vibratie interioara mama emotiilor noastre.
Scrieri cu suflet 