Incendiile sunt întotdeauna o constantă în om dar azi, omul privește prin flacăra adâncă o floare de primăvară și emoția arde o culoare în interior, o culoare nouă într-o lumină nemaivăzută în exterior, o culoare care stinge incendiile și naște o altfel de lacrimă, o lacrimă prin surprindere care strălucește și mai tare, o lacrimă care dă sens, da, aceasta este o lacrimă de frumos.
Și când ai plâns ultima dată de frumos?
Omul întoarce privirea de la floare, se uită în oglindă și are o realizare care-i permită să vadă un altfel de om, împuternicit strălucitor frumos. Pentru acest om, și tu ești frumos.
Oare e posibil sa te cunoști de o viață întreagă fără să te vezi deloc?
Nume lucrare: O altfel de strălucire Tematică: Natură statică Tehnică: Ulei pe pânză Dimensiuni: 40×30 cm Data execuției: 2023
Un om cu fragmente din deznădejde care a contaminat totul privește pe fereastră și atunci pentru fiecare fragment eu pun o floare până când omul cu fragmente este omul cu flori la fereastră, până când omul cu fragmente privește florile care înfloresc speranță.
Pun la rădăcini soare și apă pentru a înflori mai multă speranță și florile, cu milioane de vibrații, se ridică și dansează la fereastră să-l facă să zâmbească, să-l facă să-și amintească.
Omul își amintește, bea un pahar de viață și strigă la flori, plante și copaci: Sunt aici sunt aici din nou sub imperiul luminii.
Nume lucrare: La fereastră Tematică: Natură statică, flori Tehnică: Acuarelă Dimensiuni: 10×15 cm Data execuției: 2019
O fetita o floare o intalnire plina de mirare de curiozitate in cautare a unei metamorfoze in care ce e bun sau rau noroc sau ghinion se transforma in dansul acceptarii neconditionate a ceea ce este prezent in arta de a trai iubind.
Fetita saruta petala dupa petala cu spatiu si timp intre ele si repeta silabe iu-vlo, iu-vlo, prinse intre iubesc si floare lasand fiecare litera din silabe sa mangaie petalele cu o respiratie calda. Putin cate putin, silabele se nasc, apoi cuvintele se nasc, si cresc o printesa si un palat in floare.
Fetita ridica ochii de la floare se uita la mama vede o floare umana si repeta iu-vlo, iu-vlo.
Oh fetito, spune mama, sa ai curajul mereu sa vezi o floare umana in om.
In lumea in care iubirea este mereu un verb fetita se uita la tine, cititorule, si repeta iu-vlo, iu-vlo.
Am ars lemnul l-am pus in focul din semineu s-a transformat solidul in caldura si cenusa aceleasi particule dar intr-o alta compozitie.
Am mancat marul l-am pus in stomac s-a transformat solidul in nutrienti pentru celule si deseuri intestinale aceleasi particule dar intr-o alta compozitie.
Am ingropat trupul, dar fara umbra l-am pus in pamant s-a transformat omul in suflete lasate in urma si ingrasamant pentru sol aceleasi particule dar intr-o alta compozitie.
Cum adica, asta e tot? Si sufletele lasate in urma raspund cu alte suflete. Doua generatii de acum inainte, poate ca nimeni nu-i va stii numele dar ii vor ascunde umbra, umbra acelorasi particule dar intr-o alta compozitie, intr-un alt suflet.
Nume lucrare: Interior cu semineu Tematica: Interior Tehnica: Ulei pe panza Dimensiuni: 40 x 60 cm Data executiei: 2022
Omul mic, din vis, deschide ochiul si arunca un gand prin irisul marit al mintii.
Cine neaga dreptul visului Sa ma nasca pe mine din aluatul imaginatiei A propriei imaginatii, In lumea unei mitologii parasite In halucinatia creatorului si a zeilor Din vibratii cosmice si viziuni mistice, Totul creat in minte si de minte.
Cine neaga dreptul visului Sa ma creeze printre mistere Un elefant al lumii mele, O furnica, Un pat cu aripi zburatoare, Un copil si adult si batran in acelasi timp si spatiu.
Cine neaga dreptul visului Sa faca un miracol Fara biserica, fara rugaciune, Un miracol instantaneu, Pana cand dimineata sunt nascut din nou Om Fara miracole Fara infinit Fara creator si mit.
Dar ajuns in vis, pun si eu o intrebare ordinara Cine sunt eu? Sunt elefantul, sunt furnica, patul sau palaria Sunt toate si ma transform Ma schimb oare eu? Sau lumea din jurul meu? Cum pot sa fiu om fara trup de om, Cum pot sa fiu om si elefant si pat in acelasi timp, Sa fiu normal si anormal Sa fiu eu fara eu Sa fiu eu intr-un alt eu.
Oare cand am uitat ca sunt un om? Ce am simtit cand am aflat ca acel corp uman a disparut? In conflict, socant sa descopar ca nu mai am batai in vene O perioada dificila in a accepta cine sau ceea ce sunt in vis Presupun, ca sa fii uman trebuie sa fii facut din carne si oase, Dar poate ca fiinta umana inseamna ceva diferit pentru oameni diferiti in timpuri diferite. Oare sunt real? Oare exist aici? Oare sunt viu in lumea visului? Nu stiu ce esti, dar nu esti tu, Ceva imi spune Asteptand Un raspuns la intrebarea mea ordinara.
Copil si batran, Sarac si bogat, Avem in comun Visul si gandul. Visul, locul unde cu totii suntem egali.
Ma intreb, oare de ce sunt pus sub anestezie generala zilnic? De ce interventie chirurgicala am nevoie? De ce trebuie sa stau nemiscat pe pat? De ce trebuie sa fiu invizibi, inconstient? De ce trebuie sa dispar? Intr-un fel ciudat, cele doua lumi, visul si realitatea, Impreuna expun o tesatura fragila a identitatii umane Identitate care mereu imbatata, cade in coma cu fiecare vis.
Macar atat stiu, ca visul ofera o fereastra catre minte mai clara Decat orice interventie chirugicala sau electroencefalograma, Si atunci sar fereastra si Pasesc in vis.
Iarba inalta creste trei femei Si palariile lor, Azi pamantul le trage in iarba, o iarba verde. Capul de femeie al florilor Se uita la soare Cu dorinta inalta a palariilor de a creste, O sarut in loc sa spun cuvinte Si apoi ma ascund printre palarii si printre iarba.
Oasele patului scartaie de vorbe si ascult din toate colturile, pana cand ma doare trompa Ascult vorbele cucoanelor cu palarii inalte Limbi ascutite ca briciul, care taie si inceputul si sfarsitul in fragmente de propozitii nepasatoare, Dar eu nu vorbesc, nici despre prezent, nici despre trecut Ca sunt mut Ca nu am gura, dar am aripi, sunt un pat zburator, Vreau sa bat din aripi pana cand o sa le zboare palariile Dar mi-e teama sa nu cada planetele din vis.
Vad si dansez Dar totusi sunt nesatisfacut, Tund palaria doamnei din mijloc Poate vorbeste mai putin. Cant si vad Tip la ochiul drept pana il inchid La ochiul stang pana il fac soare, Sa orbeasca furnica care nu poarta ochelari de soare.
Vreau sa-mi aud scartaitul oaselor prin gramofonul trompei Sa-mi plang gandul prin ochiul mental Si cerul sa-mi spele fata, Sa-mi deschida fereastra, catre imaginatie.
Fara sa ma intorc, vad fata si spatele in acelasi timp, Am invatat sa ma dezvat cand sunt aici De ratiune, de moralitate, de normalitate De intrebari de genul Oare cum se poate?
Ma duc sa ma spal, sar in pat, Ma spal in pat, Fac dus cu apa din trompa elefantului Altfel pe post de gramofon legat la timpan.
Sunt martor si astept, Nu am argumente de spart Si atunci sparg nuci aparute deodata in buzunar, Nuci instantanee, Sparg si ziua in noapte Caci in vis totul se poate.
Azi, in vis, mi-am pus gand sa fiu un sfant Si ajung un elefant Oare cate Maica Tereza camuflate sunt in acelasi vis?
Azi, in vis, mi-am pus gand sa vad prin ochii unui cerc Imposibil in realitate, posibil in vis Apoi mi-am pus gand sa vad prin ochii unei sfere Posibil in realitate si in vis Apoi mi-am pus gand sa fiu patru dimensiuni Imposibil in realitate si in vis.
Azi, in vis, mi-am pus gand sa fiu politician Dar nu reusesc Nu stiu de ce Poate ca, inainte de toate, trebuie sa fiu corupt in realitate.
Azi, in vis, mi-am pus gand sa beau tuica Si beau fara sa ma imbat, A doua zi, vecinul mi-a zis ca miros a prune uscate.
Azi, in vis, mi-am pus gand sa trag aer in plamani Dar nu pot, Speriat realizez ca Lumea visului nu are nici o usa Sau fereastra Sa admita aer cu oxigen, Caci in lumea visului nu respir, Caci in lumea visului nu am plamani.
Sunt doua momente in viata omului Cand traieste fara sa respire prin plamani, Primul in pantecul mamei, nenascut Al doilea in pantecul visului, netrezit.
La trezire, am nostalgia unei alte vieti Si speranta unui vis urmator, La trezire, car greutatea omului Cu pacate si suferinte, Dar pun greutatea la o parte, Las pielea de om, Las atomul si gravitatia, La poarta visului. Nu am nici drepturi, nici obligatii, nici statut de protejat, Sunt liber din nou, ca in pantecul mamei, Oare cine e nebun sa nu aleaga Visul in loc de realitate? Si totusi simt nervozitate.
Sunt momente in care urc pe gand si alerg pe campia mintii Sa experimentez lumi distorsionate ale identitatii mele cand sunt, impreuna, tacutul si vorbaretul suferindul si bucurosul pierdutul si regasitul observatul si observatorul.
Incep si termin in imaginatie ziua, in imaginatia gandului, un om mare noaptea, in imaginatia visului, un om mic imaginatie hranita din picaturi de cenusa cazuta din materia intunecata a universului.
In realitate, Cu fiecare gand Ma intorc in eul meu intamplator Un spion al visului in realitate, O iluzie cu mai putine miracole.
Cu fiecare gand Confund realitatea cu un vis.
Nume lucrare: Vis Tematica: Suprarealism Tehnica: Ulei pe panza Dimensiuni: 60 x 60 cm Data executiei: 2022
Omul, Gol pusca pe dinafara s-a nascut, Gol pusca pe dinauntru se va duce Si intre ele poarta un chilot.
Omul, Se uita la cosul cu mere rosii si gandeste De ce marul nu poarta chilot? Se apropie de un mar si-l intreaba -Nu te jeneaza asta? Sa stai intr-un cos cu un mar gol pusca in fata ta? -Omule, oare ai mai manca un mar care poarta chilot?
Nume lucrare: Cosul cu mere rosii Tematica: Natura statica Tehnica: Ulei pe panza Dimensiuni: 50×70 cm Data executiei: 2022
El tine strazi in gura, tine sate si orase in gura, tine lacrimi si granite in gura, tine o intreaga tara in gura pana cand urla o declaratie de razboi si apoi inghite totul, dar se ineaca, si acum omul mic de la masa alba sta intr-o pozitie imperfecta cu gura deschisa de parca i s-a furat o pereche de plamani din piept, dar nu a mai ramas nimeni sa-l ajute, doar vasul cu drapaj de catifea reflecta un om fara aer si istoria isi va aminti un catalog al suferintei.
Nume lucrare: Drapaj de catifea Tematica: Studiu Tehnica: Carbune pe hartie Canson Dimensiuni: 50×70 cm Data executiei: 2020
Omul este treaz. Pestele este in apa. Viermele este in mar. Omul vede viermele. Il agata in carlig. Momeala pentru peste. Prinde pestele. Il mananca. Pestele este in om. Omul e satul. Omul se culca.
Omul este in somn. Ideea este in vis. Imaginatia vede ideea. O agata in gand. Momeala pentru om. Prinde omul. Il mananca. Omul este in imaginatie. Imaginatia e satula. Omul se trezeste.
Nume lucrare: Mere rosii Tematica: Natura statica Tehnica: Ulei pe carton panzat Dimensiuni: 30×40 cm Data executiei: 2021
Eu sunt picioare Eu sunt tors Eu sunt maini Eu sunt gat Eu sunt cap Eu sunt ochi Eu sunt trahee și bronhii Eu sunt plamani si inima Eu sunt numarul de globule rosii Eu sunt hemoglobina, mai mare sau mai mica Eu sunt oxigen Eu sunt celule albe din sange Eu sunt anticorpi Eu sunt trilioane de celule Eu sunt corp.
Eu sunt masa Eu sunt greutate si tip de corp Eu sunt par, mai scurt, mai subtire si mai putin pigmentat Eu sunt foliculi din scalp, de sub brate si in alta zona Eu sunt glande sudoripare și epuizare de caldura.
Eu sunt dinti Eu sunt formula dentara Eu sunt 2,1,2,3 peste 2,1,2,3 Eu sunt plin de ceva intelepciune la capete Eu sunt coroane Eu sunt implanturi peste cei lipsa.
Eu sunt cromozomi Eu sunt doua seturi Eu sunt 23 fiecare Eu sunt XX Eu sunt XY Eu sunt mii de gene Eu sunt ADN.
Eu sunt zigot Eu sunt embrion Eu sunt fat Eu sunt nascut din trupul femeii Eu sunt nou-nascut Eu sunt bebelus Eu sunt copil Eu sunt adolescent Eu sunt tanar si adult Eu sunt batran.
Eu sunt vegetarian Eu sunt carnivor Eu sunt vegan Eu sunt stiluri dietetice Eu sunt OMG si ingineria alimentelor.
Eu sunt asemanator genetic, dar unic Eu sunt adaptat la o varietate de temperaturi, umiditate și altitudini Eu sunt supravietuitor, saptamani fara mancare, zile fara apa Eu sunt grupa de sange Eu sunt trasaturi craniene Eu sunt culoarea ochilor Eu sunt culoarea si tipul parului Eu sunt inaltime si grasime Eu sunt o dieta diferita Eu sunt exercitii fizice și stil de somn.
Eu sunt sistem nervos, central si periferic Eu sunt constient de mine in oglinda Eu sunt simturi Eu sunt conceptii subiective despre existenta Eu sunt timp Eu sunt mental Eu sunt cortex cerebral Eu sunt gand, si rationament Eu sunt abstractie Eu sunt perceptie Eu sunt invatare și rezolvare de probleme Eu sunt atentie.
Eu sunt emotie Eu sunt cognitiv Eu sunt comportament Eu sunt model Eu sunt social Eu sunt moral, sau nu.
Eu sunt motivatie Eu sunt forta motrice Eu sunt actiune Eu sunt pozitiv, si negativ Eu sunt limbaj Eu sunt vorbire Eu sunt idei noi și complexe Eu sunt conflict.
Eu sunt structuri Eu sunt unelte Eu sunt tehnologie Eu sunt inteligent Eu sunt productivitate Eu sunt populatie crescuta Eu sunt in paduri tropicale, deserturi aride, regiuni arctice reci si orase poluate Eu sunt ignorant.
Eu sunt intimitate Eu sunt obligatie Eu sunt ierarhii Eu sunt dragoste, extaz, gelozie Eu sunt emotii puternice Eu sunt admiratie Eu sunt bucurie, ura, invidie Eu sunt întristare Eu sunt functie neuronala si disfunctie Eu sunt ordine si dezordine sociala.
Eu sunt restrictii Eu sunt convingeri religioase Eu sunt obiceiuri sociale Eu sunt norme culturale Eu sunt razboi și pace.
Doua mere si jumatate – Merele nu fac greseli niciodata
Vasile a fost la piata si a cumparat
Trei mere.
Un mar este pe jumatate stricat.
Ce sa faca?
Este suparat. Se duce la culcare.
Dimineata se trezeste cu un gol
Un milion de cicatrici ard pe el
Un milion de lacrimi curg in el
Un milion de promisiuni uitate
Un om este pe jumatate gol.
Cu doua mere frumoase si sanatoase
Vasile se uita la marul stricat, ce priveliste
Il arunca la gunoi.
Are doua mere ramase.
Un om este pe jumatate gol
Un turist a fost in viata
Ajuns la poarta regretului, stie ca este urmatorul
Ce n-ar da sa schimbe un astazi pentru un ieri
Nu mai are nici o cortina ramasa, dupa care
Sa spere.
Un mar este pe jumatate stricat
Vasile se razgandeste. Se duce la gunoi, ridica marul, il spala
Il pune pe masa acoperita de praf.
Un om este pe jumatate gol
Intr-o casa construita din stele
Priveste sfera de soare care se topeste
Si singura lumina ramasa este in interior, luminand noroacele
Prima data pentru ca s-a nascut
A jucat table cu destinul, si a dat 6×6 poarta-n viata
A castigat, cand cei mai multi dintre noi nu se nasc.
A doua oara, pentru ca respira, acum, chiar acum
Cand cei mai multi dintre noi sunt fantome agatate pe sarma trecutului.
Un mar este pe jumatate stricat
Vasile sterge praful de pe masa
Taie si arunca jumatatea stricata
Are doua mere si jumatate.
Un om este pe jumatate gol
Iar merele nu fac greseli niciodata.
Scrieri cu suflet 