Stau la intrarea casei de la tara,
in stanga florile, in dreapta scarile,
si sub norul boltei de vita de vie pierd o ora.
O ora in calatoria vietii,
si gandul ma duce la ora de la inceputul calatoriei,
la prima ora de dupa nastere,
la prima ora de viata in afara pantecului mamei.
Desigur ca nu e o memorie, nu poate fi o memorie, dar incerc s-o imaginez.
Legatura fizica cu mama, cordonul ombilical, este rupta pentru prima data.
Adaptarea e fortata, socanta, si rapida la viata din afara pantecului.
Plamanii, plini de lichid amniotic, nu au respirat niciodata inca.
Sub instinct de supravietuire,
corpul incarcat cu adrenalina socheaza plamanii la viata si
muschii incep sa convulsioneze.
Salvat de la inec, iei prima respiratie,
si cea mai importanta a vietii.
Tractul digestiv trebuie sa se elibereze pentru a face loc
primei inghitituri de lapte.
Sistemul imunitar nu e dezvoltat,
pielea e sub atac constant al bacteriilor,
sunt de 10 ori mai multe bacterii in noi si pe noi decat celule umane,
noroc cu laptele mamei plin de anticorpi
si ca alaptarea-i un reflex.
Este zgomotos, luminos si mirositor.
Creierul este sub presiune pentru a tine corpul functional si pasul cu taifunul de senzatii.
Nasul, bombardat de particule chimice, lucreaza suplimentar, fiecare miros o noua senzatie.
Urechea este sufocata de sunete, fiecare sunet un urlet al unei monstru neintalnit.
Ochiul vede, incetosat si mai ales alb-negru, umbre de extraterestrii.
Limba incearca sa rezolve gustul unor ecuatii complexe cu multe necunoscute.
Pielea invita cu fiecare senzatie tactila intrebarea, cine ma atinge acum?
Si este frig, tare frig deodata,
din pantec pana in camera temperatura dramatic scade,
un alt soc pentru sistem,
parte a socului initial al vietii.
Prima ora de dupa nastere,
prima ora de viata in afara pantecului,
o ora in infern.
De-a lungul calatoriei tale,
indiferent ce viata iti va arunca in cale,
indiferent cat de jos crezi ca esti si te simti,
aminteste-ti ca
ai trecut deja prin infern
ca sa ajungi aici.
Scrieri cu suflet 