A mai trecut un an. Nici nu știu cum a trecut.
Așa am zis și anul trecut.
Timpul este constanta pe care o am în călătoria mea,
dar de multe ori uit de el, parcă îl pun în cușcă la început de an.
Dar la sfârsit de an, timpul din cușcă devine nebun,
își întinde aripile și devine vizibil. Nu-l mai pot ignora.
Îl scot din cușcă și îi dau drumul. Și atunci, mă uit la el zburând și rostesc:
Nici nu știu cum a trecut.
Și mă umflu în penele sufletului de o lecție de singurătate.
Am strâns memoria momentelor din ultimul an, dar multe au lipsit și nu l-am putut pune la loc.
Trebuie să găsesc ceva să marchez trecerea timpului.
Un calendar,
dar unul special,
un calendar al vieții.
Am să iau durata unei vieți, zic de 84 de ani, și o s-o reduc la un singur an,
1 Ianuarie fiind nașterea
și miezul nopții de 31 Decembrie fiind trecerea în neființă.
Am să-l pun pe perete, să fie primul lucru pe care-l văd când mă trezesc.
Cu fiecare trei luni din viața mea
o să rup o zi din calendarul vieții și, pagină după pagină ruptă,
o să văd cum se subțiază.
Trei luni din viața mea
și eu o să mai rup o zi din calendarul vieții.
Ceva care să-mi amintească de importanța timpului care macină încet,
atât viitorul cât si trecutul.
Poate anul viitor o să fie ceva neadevăr când voi zice:
Nici nu știu cum a trecut.
Nume lucrare: Flori galbene
Tematică: Natură statică
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 12×10 cm
Data execuției: 2023
Scrieri cu suflet 