De ce traim, de ce murim?
Ziua in care viata ne-a cioplit
Pierdere
in suflet
si de atunci
putem
numai
S-O simtim,
O-S numai
u r l A M
in
tacuta vioara.
SOS catre Univers, catre o alta lume,
catre cineva care nu are picioarele pe pamant.
Viata! Viata!
Aminteste-ti de ei!
Nume lucrare: Tacuta vioara
Tematica: Compozitie
Tehnica: Ulei pe panza
Dimensiuni: 40 x 60 cm
Data executiei: 2022
Am ars lemnul
l-am pus in focul din semineu
s-a transformat solidul
in caldura si cenusa
aceleasi particule dar intr-o alta compozitie.
Am mancat marul
l-am pus in stomac
s-a transformat solidul
in nutrienti pentru celule si deseuri intestinale
aceleasi particule dar intr-o alta compozitie.
Am ingropat trupul, dar fara umbra
l-am pus in pamant
s-a transformat omul
in suflete lasate in urma si ingrasamant pentru sol
aceleasi particule dar intr-o alta compozitie.
Cum adica, asta e tot?
Si sufletele lasate in urma raspund cu alte suflete.
Doua generatii de acum inainte, poate ca nimeni nu-i va stii numele
dar ii vor ascunde umbra,
umbra acelorasi particule dar intr-o alta compozitie,
intr-un alt suflet.
Nume lucrare: Interior cu semineu
Tematica: Interior
Tehnica: Ulei pe panza
Dimensiuni: 40 x 60 cm
Data executiei: 2022
Am privit anii trecand
In ordine inversa
Intr-o excursie a copilariei mele
La tara, la bunici, si in acea odaie
Cu o masa inalta, cu doua scaune slabe,
Cu un pat scund in care sar,
Sunt copil de tara acum.
N-am scos nimic din gura, nici macar sunete,
Nici macar cuvinte,
Nici macar ganduri din cap,
Doar un sughit de bucurie.
Miroase aerul din odaie,
Miros de prune, zarzare si mere din gradina,
Ramura de prun calareste o briza de vant
Prin fereastra deschisa,
Insectele se cearta in odaie,
Le-am adus iarba veche din fanar
Si le-am facut un pat din paie.
Tantarii ma pedepsesc
Ma tin treaz,
Sic de necaz,
Sub lumina palida a stelelor.
Stau in pat si numar tantarii de pe tavan,
Eu si ei avem in comun perna,
Oare cate perne am strivit de tavan?
Intunericul nu ma sperie
Paianjenul din colt nu ma sperie
Cand sunt in odaia bunicii,
Odaia care apare, apoi dispare,
Sunt jumatate inauntru si jumatate afara,
Memorii, fragmente de memorii
Intr-o balta de memorie
Din ce in ce mai seaca,
Din care beau ca-mi este sete,
Ca vaca pe care o impingeam
In fiecare dimineata la pascut,
Sa-i beau laptele, seara,
Din ugerul muls de maini aspre.
Am desenat chipul bunicii pe hartii
Care s-au pierdut,
Am desenat chipul bunicii in memorii
Care s-au sters.
Cand parintii devin bunici
Si bunicii devin pamant,
Cand odaia devine goala
Si casa devine pamant,
Cand ieri devine ani
Si memoriile se ineaca in timp
Ca si cum nu au existat niciodata
Iti amintesti de ei?
Vezi, de aia mi-a fost teama.
Nume lucrare: Odaia bunicii
Tematica: Interior
Tehnica: Ulei pe panza
Dimensiuni: 60 x 80 cm
Data executiei: 2022
Nici nu stiu ce mi-a atras atentia, linistea clarului de apus, sau lipsa puiului balai al unei nimfe blonde care scartaia ritmic leaganul din batrana salcie.
Nemiscat, ca un cuvant de prisos leaganul ma pune la incercare.
– Care e rostul tau scandura inutila?
Fara salcia aplecata, parca special în asteptarea ta, ai fi lemn de foc… nici macar.
Fara campul verde, de care sa ma desprind inutil si repetat, dar cu speranta de fiecare data, ai fi la fel de imobil.
Fara cerul, de care te agati parazitar, ai fi, ba nu, esti o treapta dintr-o scara catre nicaieri si niciunde.
Mi-e mila de tine si ma asez pe scandura inutila cu speranta zborului, departe de campul verde, treapta cu treapta spre cerul albastru.
Chiar daca stiu ca… de fiecare data o iau de la capat imi iau avant, si iar si iar cu speranța copilareasca a reusitei… in cele din urma.
Nu plange, nu scranci de fiecare data cand incerc. E dreptul meu sa incerc zborul dincolo de vaietele tale…
Provoc gravitatia la duel, ma asez pe leaganul din salcie, tintesc si imi iau avant, trag talpi pe cer si ma rog la scandura sa coseasca norii. Azi gravitatia curge invers in mine.
Cu fiecare incordare din brate si picioare, din trupul meu si al salciei, stiu ca ceea ce a fost, ce s-a terminat, va incepe din nou. Cu fiecare avant, o aripa, inca o aripa, si inca o aripa …si totul pentru un zbor, un singur zbor. Cat cer si cat pamant, inainte, acum, si dupa.
Cu fiecare avant, raspandesc chicote de adrenalina si trag suturi in fundul cerului pana cand merg pe cer si ma uit sus la pamant, la camp, la iarba verde.
Am capul in pamant si picioarele in cer.
Tu si eu, leagan din salcam, am intors lumea cu fundul in sus.
Tu si eu, impreauna, am creat o lume de iluzii.
Tu si eu suntem prieteni.
Deschid fereastra si privesc. Zambesc…
Tu, leaganul cu cel mai frumos scartait pe care l-ai dobandit cand ploaia ne imbratisa in timp.
Eu, cu picioarele ating norii pufosi din inaltul cerului.
Tu, agatat de salcia ce isi scutura pletele carliontate la fiecare leganat al meu.
Eu, gata, gata sa plonjez pe covorul verde si umed al ierbii, chicotind.
Amandoi ne-am plimbat printre galaxii, plini de iubire, emotii si fantezii. Apoi ai tacut. Ai luat o pauza. Te vad un pic incaruntit. Ai obosit, dar nu-I nimic. Te-am impodobit cu boboci de roze rozalii si… astept.
Bunicul vorbea de lectia leaganului din salcam, cum te dai in leagan asa te vei da si in viata. Te leagana, si apoi … trebuie sa cobori din el.
Nume lucrare: D’ale copilariei – In pauza
Tematica: Natura statica
Tehnica: Acril pe panza
Dimensiuni: 10×12 cm (miniatura)
Data executiei: 2021
Scrieri cu suflet 