O ceata tesuta din matase
Se lasa usor dimineata la fereastra.
Micuta si colorata,
Pasarea sare de pe o creanga pe alta
Imbracata in straie de un galben lamaie
Trilul ei e ca o poezie
Greu de reprodus sau de imitat
Ceea ce o face de invidiat
Danseaza gratios pe pervaz spre o glastra
Se cuibareste acolo.
Azi baietii stau pe banca si trag in cutii infipte in gard, si in gard.
Sunt mandrii, uni au si prastii,
Caci asa sunt baietii, arunca cu pietre dupa multe.
Baietii pleaca, iar un baiat mai timid cu o bucata de paine in mana
Pune si el o cutie de carton pe o sarma din gard
Si ia o piatra…
Pitigoiul paraseste glastra si se aseaza pe gardul din fata blocului
Strecurandu-se prin ochii gardului, sarpele de pitigoi
Se apropie de niste firimituri cazute pe o cutie de carton
Dar se loveste de ceva.
Doua aripi cad pe pamant.
Baiatul se duce la mama cu pitigoiul in mana
In ochii mamei, sa-si spele si el durerea
Plange si jeleste ca si cum nimic nu mai este,
Degeaba. O viata luata, este luata pentru totdeauna.
A apasat butoane de sus si jos la multe usi de lift in viata
Dar este un lift special, mereu deschis, fara butoane
Si azi se urca in el… si azi, memoria pitigoiului
Ii ridica parul de pe pielea sufletului,
Ii sta ca un nod in gat,
Si bea apa sa treaca, o cana, o galeata… se simte un bou
Dar un bou nu arunca cu pietre niciodata.
Nume lucrare: D’ale copilariei – Pitigoiul
Tematica: Natura statica
Tehnica: Ulei pe panza
Dimensiuni: 10×12 cm (miniatura)
Data executiei: 2021
Scrieri cu suflet 