Ceva se întâmplă și atunci, în acel moment,
urăște grozav și se ascunde
cu speranța că într-o zi va uita.
Străduința este să nu aleagă să nu iubească,
compromisul este o stare în care
iubirea și ura trăiesc una alături de cealaltă.
Iubește și urăște.
Iubirea se îndoaie și crapă
sub presiunea obezității urii,
apoi se sparge într-un
castron care prinde bucățile,
o pasăre dragă se așează pe margine
și le ciugulește.
Zboară înalt, pasăre dragă,
zboară acolo unde ura nu bate,
crește-ți aripi unite în albul norilor
să zbori cât mai departe.
Apoi și-a amintit
că ura este în căutarea unor rădăcini să crească.
Deocamdată, de ce să nu iubească?
Se ridică din pat.
Încearcă să repare bucățile sparte de iubire
prin umplerea crăpăturilor cu frumos,
frumosul unui dans șoptit de podea unei perechi de tălpi goale
în miez de noapte.
Salt după salt.
Iubește.
Nume lucrare: Apă de trandafiri
Tematică: Natură statică
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 50×50 cm
Data execuției: 2024
Scrieri cu suflet 