Cat de tacuta este natura,
nici o urma de vant, doar ploua cu soare,
soare ce este, ce nu se schimba,
suit mai sus pe cer
striga la vara sa coboare in strada.
El este aproape de ea,
ea este departe de el,
umbrela se balanseaza intre ei, intre aproape si departe,
ca pendulul ceasului din statia de tren unde s-au cunoscut,
luand, cu fiecare bataie, pulsul relatiei.
Dar, azi, el simte ca ceva e ascuns,
un strat care creste in grosime
cu fiecare pas,
un strat ascuns al ei
rabufneste sub umbrela.
Ti-am dat trupul meu dar tu ai vrut mai mult,
sufletul meu dar tu ai vrut mai mult,
ceasul meu intern dar tu ai vrut mai mult,
si acum ma misc in punct.
El sta incremenit, odata cu pamantul,
dar pamantul nu poate sta niciodata nemiscat
si il misca si pe el,
il forteaza sa nu stea in punct in fata ei.
El stie secretul lor,
de fiecare data cand ploua cu soare
ei vorbesc,
vorbesc de partea intunecata a relatiei lor,
relatie cu multe personalitati ascunse
chiar de ochii lor.
Acesta a fost pactul lor de la inceput
numai ca, acum, ratiunea a capitulat
in fata punctului ei
care i-a plantat inima in asfalt,
l-a facut stalp de iluminat ornamental pe strada lor,
un stalp cu becul ars.
Nume lucrare: Atunci cand ploua cu soare
Tematica: Natura, siluete
Tehnica: Ulei pe panza lucrat in cutit
Dimensiuni: 15 x 20 cm
Data executiei: 2022
Scrieri cu suflet 