Rebela
Rebela prim plan
Nume lucrare: Rebela
Tematică: Natura umană
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 40×40 cm
Nu atinge cercurile mele. „Noli turbare circulos meos,”. Nu știu de ce, nici cum, mintea mea se duce într-o fracțiune de secundă la Arhimede și ultimele lui cuvinte.
Îi văzusem ochii pentru o frântură de timp, înainte să-și scuture părul, închis până atunci de casca moto din mâna dreaptă. Apoi ochii aceia dispăruseră sub luciul metalic, ușor ironic al apei verzui din ei.
Ca femeie, evit de obicei orice conflict, spontan sau nu, din public. Mă retrag știind că nu sunt nici fizic nici genetic făcută pentru așa ceva. Acum mă oprisem, uimită să văd o altă femeie reacționând. Și ce reacție! Tinerii obraznici de mai devreme seamănă acum mai degrabă cu doi ghiocei sub cuvintele suierate ca un bici. Doi pui de mâță struniți de un dresor demn de alte feline.
Când se întoarce spre mine, ochii frumoși și calzi de-o clipă revin pe chipul ușor zămbitor, iar eu nu știu ce să cred, zâmbesc la rândul meu, preocupată să-mi întipăresc în minte imaginea, ca într-o fotografie pe care nu am timp s-o fac.
Plec grăbită spre casă, să nu uit ceva din imaginea acum proaspătă în mintea mea. Pun pânza pe șevalet și… la treabă.
Nu am fundal, deși cunosc strada pe de rost, doar rebela mea cu jacheta de piele, părul liber și ochii, ochii pe care nu pot să-i pictez încă. Văzusem două perechi de ochi, dar nu văzusem două femei, nici măcar două atitudini diferite, nu pot să-i pictez ochii. Nu pot și basta!
Stau cu cana de ceai în mână și privesc la schiță, că nu pot să-i spun tablou. „Noli turbare circulos meos,”…. „Noli turbare circulos meos,” repet ca un refren cuvintele. Am lumea mea, nu cer decât să-mi lași lumea mea. Nu atinge cercurile mele, nu intra cu bocancii în sufletul meu.
Gata! Știu care sunt ochii fetei, restul, restul nu mai contează, nici fundalul, nici strada, nici chiar mâna cu care-și ridică gulerul jachetei.
Scrieri cu suflet 