Omul mic, din vis, deschide ochiul si arunca un gand prin irisul marit al mintii.
Cine neaga dreptul visului
Sa ma nasca pe mine din aluatul imaginatiei
A propriei imaginatii,
In lumea unei mitologii parasite
In halucinatia creatorului si a zeilor
Din vibratii cosmice si viziuni mistice,
Totul creat in minte si de minte.
Cine neaga dreptul visului
Sa ma creeze printre mistere
Un elefant al lumii mele,
O furnica,
Un pat cu aripi zburatoare,
Un copil si adult si batran in acelasi timp si spatiu.
Cine neaga dreptul visului
Sa faca un miracol
Fara biserica, fara rugaciune,
Un miracol instantaneu,
Pana cand dimineata sunt nascut din nou
Om
Fara miracole
Fara infinit
Fara creator si mit.
Dar ajuns in vis, pun si eu o intrebare ordinara
Cine sunt eu?
Sunt elefantul, sunt furnica, patul sau palaria
Sunt toate si ma transform
Ma schimb oare eu? Sau lumea din jurul meu?
Cum pot sa fiu om fara trup de om,
Cum pot sa fiu om si elefant si pat in acelasi timp,
Sa fiu normal si anormal
Sa fiu eu fara eu
Sa fiu eu intr-un alt eu.
Oare cand am uitat ca sunt un om?
Ce am simtit cand am aflat ca acel corp uman a disparut?
In conflict, socant sa descopar ca nu mai am batai in vene
O perioada dificila in a accepta cine sau ceea ce sunt in vis
Presupun, ca sa fii uman trebuie sa fii facut din carne si oase,
Dar poate ca fiinta umana inseamna ceva diferit pentru oameni diferiti in timpuri diferite.
Oare sunt real? Oare exist aici? Oare sunt viu in lumea visului?
Nu stiu ce esti, dar nu esti tu,
Ceva imi spune
Asteptand
Un raspuns la intrebarea mea ordinara.
Copil si batran,
Sarac si bogat,
Avem in comun
Visul si gandul.
Visul, locul unde cu totii suntem egali.
Ma intreb, oare de ce sunt pus sub anestezie generala zilnic?
De ce interventie chirurgicala am nevoie?
De ce trebuie sa stau nemiscat pe pat?
De ce trebuie sa fiu invizibi, inconstient?
De ce trebuie sa dispar?
Intr-un fel ciudat, cele doua lumi, visul si realitatea,
Impreuna expun o tesatura fragila a identitatii umane
Identitate care mereu imbatata, cade in coma cu fiecare vis.
Macar atat stiu, ca visul ofera o fereastra catre minte mai clara
Decat orice interventie chirugicala sau electroencefalograma,
Si atunci sar fereastra si
Pasesc in vis.
Iarba inalta creste trei femei
Si palariile lor,
Azi pamantul le trage in iarba, o iarba verde.
Capul de femeie al florilor
Se uita la soare
Cu dorinta inalta a palariilor de a creste,
O sarut in loc sa spun cuvinte
Si apoi ma ascund printre palarii si printre iarba.
Oasele patului scartaie de vorbe si ascult din toate colturile, pana cand ma doare trompa
Ascult vorbele cucoanelor cu palarii inalte
Limbi ascutite ca briciul, care taie si inceputul si sfarsitul in fragmente de propozitii nepasatoare,
Dar eu nu vorbesc, nici despre prezent, nici despre trecut
Ca sunt mut
Ca nu am gura, dar am aripi, sunt un pat zburator,
Vreau sa bat din aripi pana cand o sa le zboare palariile
Dar mi-e teama sa nu cada planetele din vis.
Vad si dansez
Dar totusi sunt nesatisfacut,
Tund palaria doamnei din mijloc
Poate vorbeste mai putin.
Cant si vad
Tip la ochiul drept pana il inchid
La ochiul stang pana il fac soare,
Sa orbeasca furnica care nu poarta ochelari de soare.
Vreau sa-mi aud scartaitul oaselor prin gramofonul trompei
Sa-mi plang gandul prin ochiul mental
Si cerul sa-mi spele fata,
Sa-mi deschida fereastra, catre imaginatie.
Fara sa ma intorc, vad fata si spatele in acelasi timp,
Am invatat sa ma dezvat cand sunt aici
De ratiune, de moralitate, de normalitate
De intrebari de genul
Oare cum se poate?
Ma duc sa ma spal, sar in pat,
Ma spal in pat,
Fac dus cu apa din trompa elefantului
Altfel pe post de gramofon legat la timpan.
Sunt martor si astept,
Nu am argumente de spart
Si atunci sparg nuci aparute deodata in buzunar,
Nuci instantanee,
Sparg si ziua in noapte
Caci in vis totul se poate.
Azi, in vis, mi-am pus gand sa fiu un sfant
Si ajung un elefant
Oare cate Maica Tereza camuflate sunt in acelasi vis?
Azi, in vis, mi-am pus gand sa vad prin ochii unui cerc
Imposibil in realitate, posibil in vis
Apoi mi-am pus gand sa vad prin ochii unei sfere
Posibil in realitate si in vis
Apoi mi-am pus gand sa fiu patru dimensiuni
Imposibil in realitate si in vis.
Azi, in vis, mi-am pus gand sa fiu politician
Dar nu reusesc
Nu stiu de ce
Poate ca, inainte de toate, trebuie sa fiu corupt in realitate.
Azi, in vis, mi-am pus gand sa beau tuica
Si beau fara sa ma imbat,
A doua zi, vecinul mi-a zis ca miros a prune uscate.
Azi, in vis, mi-am pus gand sa trag aer in plamani
Dar nu pot,
Speriat realizez ca
Lumea visului nu are nici o usa
Sau fereastra
Sa admita aer cu oxigen,
Caci in lumea visului nu respir,
Caci in lumea visului nu am plamani.
Sunt doua momente in viata omului
Cand traieste fara sa respire prin plamani,
Primul in pantecul mamei, nenascut
Al doilea in pantecul visului, netrezit.
La trezire, am nostalgia unei alte vieti
Si speranta unui vis urmator,
La trezire, car greutatea omului
Cu pacate si suferinte,
Dar pun greutatea la o parte,
Las pielea de om,
Las atomul si gravitatia,
La poarta visului.
Nu am nici drepturi, nici obligatii, nici statut de protejat,
Sunt liber din nou, ca in pantecul mamei,
Oare cine e nebun sa nu aleaga
Visul in loc de realitate?
Si totusi simt nervozitate.
Sunt momente in care urc pe gand si alerg pe campia mintii
Sa experimentez lumi distorsionate ale identitatii mele
cand sunt, impreuna,
tacutul si vorbaretul
suferindul si bucurosul
pierdutul si regasitul
observatul si observatorul.
Incep si termin in imaginatie
ziua, in imaginatia gandului, un om mare
noaptea, in imaginatia visului, un om mic
imaginatie hranita din picaturi de cenusa
cazuta din materia intunecata a universului.
In realitate,
Cu fiecare gand
Ma intorc in eul meu intamplator
Un spion al visului in realitate,
O iluzie cu mai putine miracole.
Cu fiecare gand
Confund realitatea cu un vis.
Nume lucrare: Vis
Tematica: Suprarealism
Tehnica: Ulei pe panza
Dimensiuni: 60 x 60 cm
Data executiei: 2022
Scrieri cu suflet 