De cateva zile robinetul de la dușul din minte,
vreau să spun din baie,
a devenit
problematic.
Trebuie să-l apăs cu două mâini
ca să pot roti mânerul și să
deschid apa și ochii.
Mă enervează,
mai ales când sunt în grabă.
M-am trezit
în această dimineață
gândindu-mă la o zi
ordinară, ca cea de ieri.
Îmi așez papucii într-un colț
ca și cum aș intra într-un templu.
Aceasta este baia în care mă spăl,
aici invit apa să vină peste trupul meu.
Împing robinetul,
se învârte încoace și încolo, și nu face nimic.
Nici o picătură de apă nu cade.
Împing, rotesc, nimic.
Nu, nu, nu azi.
Încerc, cred, minute întregi și
scrâșnesc dinții trași de un car de nervi.
Împing, îl rotesc ca pe un bulgăre de zăpadă, dar eșuez.
Cad într-o groapă și explodez.
Îmi dau seama cât de ușor se rupe firul între
o zi liniștită și una cu gropi.
Astăzi este ziua în care filetul robinetului
și-a pierdut ultimii dinți și și-a dat duhul.
Spun o rugăciune
cu voce tare.
Examinez robinetul ca și cum ar fi o destinație pe o mapă chioară.
Descopăr un șurub,
singur și în centru.
Uneori e nevoie de o simpla invitație și atunci șurubul, curajos, invită
un deget, o unghie,
apoi o șurubelniță.
Mă duc în căutare,
cu tălpile goale.
O găsesc, dar nu e potrivită.
Mă uit la ceas, timpul continuă să sosească.
Trebuie să nu întârzii.
Fug în altă cameră.
O găsesc, acum e potrivită.
Îl rotesc și atunci, dincolo de înțelegerea mea,
deschide apa.
Apa cade și prin atingere are o conversație cu voce tare.
Am ieșit din baie.
Iar mâine am să fac duș
cu șurubelnița.
De ce zâmbești
când te uiți la robinet?
Aștept. Aștept.
Aștept. Ai găsit șurubelnița?
Nume lucrare: Hotel
Tematică: Peisaj urban
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 70×50 cm
Data execuție: 2021
Scrieri cu suflet 