Văd nimic
aud nimic
simt totul
în mine
ceva în interiorul meu crește
este o rană.
Merg pe o sârmă
în mijlocul minții mele
și nimeni nu o vede
până când devin subțire și goală
și nimeni nu mă vede
sunt doar eu și sârma mea
și am învățat să-mi țin echilibrul
mergând de ceva vreme pe o sârmă
nici prea groasă, nici prea subțire
nu s-a rupt încă
și nici nu am căzut
doar că merg încet
cu atenție
să nu cad în abis.
Simt oxigenul scurgându-se din creier
sunt în capul meu
și merg pe sârmă
în capul meu fără oxigen
până pierd echilibrul
și cad.
O femeie gravidă se uită la mine
mă prinde de mână, mă ține strâns, nu mă lasă
să cad în abis
și-mi spune
ceea ce simți acum
împinge rana la suprafață
și trece prin tine.
Lasă rana să ajungă la suprafață
să elibereze durerea.
Nu e vina ta.
Mă uit în ochii ei
mă văd pe mine.
Nume lucrare: Stânci
Tematică: Peisaj
Tehnică: Ulei pe panză
Dimensiuni: 40 × 60 cm
Data execuției: 2022
Scrieri cu suflet 