,,Nu am buze, nu este nimeni sa ma sarute”, floarea se vaita. Omida o aude.
-Sa nu indraznesti sa te apropii de mine, nu-mi place trupul tau de larva.
Doua saptamani trec, omida revine, o forma luminoasa, pe aripi argintii de fluture se muta din floare in floare.
-Vino de-mi mangaie si mie petalele, lasa-ma sa port si eu sarutul tau de fluture, spune floarea.
-Nu m-am nascut fluture, ma stii de cand eram omida. Am cules nectarul vorbelor tale in trecut.
Fluturele o apuca de sepale,
scoate trompa de sub barbie si o infige in stigmat,
floarea incepe sa dea din petale,
se îmbujoreaza si petala dupa petala imprumuta din culoarea iubirii,
fluturele din aripi da si el.
Si intr-o clipa zboara la alta floare.
Scrieri cu suflet 