M-am gândit la tine, la mine, fiecare cu lumea lui.
Am tot stat și m-am uitat pe cer, la stele,
poate și dincolo de ele
până când un gând
cu coarne de berbec încolăcite într-o pânză de culori
naște primele semințe de magnolie
atât de calde portocalii.
Ele dau din coate prin univers,
printre lumi și stele îndepărtate
ca apoi să lipească de cotorul vieții timpul rămas.
De aici încolo fiecare își creează
propria poveste.
Vine un moment
când o sămânță de magnolie nu mai poate să-și îmbunătățească timpul
oricât de mult ar alerga prin univers
și acel moment îi pune bicarbonat în supa vieții
de parcă nu mai are același gust.
Se oprește și arhitectura universului se clatină când
urcă și coboară privirea pe treptele stelelor.
Universul este gol și singur în poveste.
A trecut mult timp de când nu am vorbit de parcă
ne este greu să ridicăm cuvinte cu mai mult de două silabe
să nu cadă peste ochi goi.
Mă uit la pictură.
Culorile sunt perfecte. Nu noi.
Nume lucrare: Călătoria semințelor de magnolie
Tematică: Suprarealism
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 60×40 cm
Data execuției: 2025
Scrieri cu suflet 