Tag Archives: soare

Cu flori în păr – Feluri de liniște sufletească

Ca natura care culege lumina.
Ca frumusețea care se ascunde în tine.
Ca dialectul zăpezii care scârțâie cărând o umbră migratoare.
Ca nota muzicală care se odihnește în cântecul de leagăn.
Ca un câine care îți stă în poală.
Ca soacra care-ți este mamă.
Ca o carte închisă după ce ai întors ultima pagină.
Ca gheața care dispare în apa din tine.
Ca un semn regăsit pe un traseu de drumeție.
Ca ziua de luni când ești în vacanță.
Ca un copil care nu mai are febră.
Ca o mamă care nu se simte singură.
Ca un doctor care, din două cuvinte rămase, alege cuvântul benignă.
Ca un cont bancar căruia nu-i mai chiorăie balanța de foame.
Ca o galerie de artă.
Ca o bășica care se sparge de la sine.
Ca prima gură de aer trasă adânc în piept după un atac de panică.
Ca un val de sus, jos, stânga, dreapta, du-te și vino care se sparge la mal.
Ca atunci când te bucuri pentru norocul altcuiva.
Ca o fată care
desculță și
purtată de vânt,
aleargă după o turmă de oaze de soare păscând în pădure,
își umple buzunarele, nu mai sunt goale, cu fotoni care se înghesuie să intre și
zâmbește prea fericită pentru cuvinte,
apoi ajunsă la marginea pădurii
își pune în păr sânziene, garofițe, margarete și albăstrele,
se uită în zare
iar în suflet își tatuează o întrebare:
Ce ar face iubirea?

Nume lucrare: Cu flori în păr
Tematică: Natură umană
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 40×30 cm
Data execuției: 2023

Secrete – Sătulul și cuvintele

Mai citești?
Sătulul de vocale râgâie.

Sunt sătul de a din viață
de ce doi
unul ajunge
și tai unul
și sunt în viță
de vie
în viță din viață
chiar vie
cu un ciorchine într-o mână și în cealaltă o foarfecă
ha!ha!
trebuie să mănânc
ba nu, să mă ascund
ba nu, să mănânc un strugure
și iau o boabă
sunt sătul de o din boabă
și spăl boaba în chiuvetă și scurg o-ul
și ajung o babă
o babă din boabă
cu părul alb
mă uit în oglindă
și nu-mi place
și alerg pe scări
mă văicăresc

dar mă calmez cu un borcan de miere până îmi crește zahărul din sânge
sunt sătul de i din miere
las mierea să se zaharisească să scoată i-ul la suprafață
și mușc din mere
mere din miere
sunt dulci, prea dulci, prea zăhăroase
de atâta dulceață mi se face greață

și mă așez la pian să-mi treacă, să cânt, dar mi se spune să cânt ceva clasic, un Beethoven poate
sunt sătul de a din pian
nu mai cânt în a minor, nici în A major
și mă cațăr într-un pin
pin din pian
să culeg conuri să arunc în dușmani

dar vântul bate
și aud cum ramurile trosnesc și cum pe nervi plesnesc emoțiile în teamă
aud cum fâsâie frunzele în vântul cârlionțat și pătrunde ploaia în norul însetat
sunt sătul de a din aud
pun căștile pe urechi să filtreze aaa-ul
auuu că plouă și mă ud
mă ud din aud
mă ud până la piele
dar cum oare, îmi pun o frunză pe cap

că e soare pe cer și mă arde tare, e inuman sa te lupți cu soarele
imun la emoție umană, îmi e dor de lună, îmi vine să intru în umbră
sunt sătul de o din soare
dau cu loțiune pe raze să liniștească o-ul de pe piele
și miroase a sare din transpirație
îmi ling buzele, cele mai sărate buze pe care le-am gustat vreodată,
gura e deschisă și plină de salivă
mi se face poftă

de o caisă și o scot din traistă, coaptă caisă, infulec până mă umflu
sunt sătul de i din caisă
scot sâmburele de i din caisă până devine deshidratată
cineva îmi spune că nu e caisă ci piersică, mai bine gust o prună cu mai puțină confuzie
sunt din nou în casă
casă din caisă de la țară

și la țară
mă simt poet în timpul liber și scriu, dar debranșat de la căldura inspirației am un blocaj, blocajul scriitorului
sunt sătul de e din poet
de mâine am să cad pe gânduri fără e, am să dau brânci e-ului din poezii
și am să ciripesc cântece fără cuvinte la o muză perfectă să pun mâna pe cel mai mare pot, pe jackpot
pot din poet
la jocul de noroc al inspirației de viață
și sunt sătul de a din viață
dar stai așa,
o iau de la capăt?

Acum mă gândesc la fiecare cuvânt dintre aceste cuvinte,
cuvânt pierdut fără o parte frumoasă, o vocală,
dar care are curajul să se redescopere și să trăiască o nouă viață
cu bucuria cuvântului din colțul paginii care încă face parte din poveste
ca și cum un cuvânt trăiește două vieți într-o viață.
Viață în viță, boabă în babă, miere în mere, soare în sare.

Poate ăsta să fie secretul? Să trăiești două vieți într-o viață.
Asta da declarație îndrăzneață de care să-ți atârni speranțele ude de teamă.
Prima viață s-o trăiești purtând ochelari de griji
care te împiedică să observi cât de strălucitoare poate fi viața
și când ești sătul și pierzi o parte frumoasă din tine, o vocală,
să ai curajul să te redescoperi și
să trăiești a doua viață observând.

Nume lucrare: Secrete
Tematică: Natură statică
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 70×50 cm
Data execuției: 2023

Povestea semintelor de magnolie – Ciorchinele vietii

Iau semintele de magnolie in palma.

Urc pe fiecare samanta,
urc pe poteca vietii
sa caut libertatea, ca trebuie sa fiu liber,
sa infrunt, samanta cu samanta, tot ce este inaintea mea,
sa urc ciorchinele vietii.

Vino cu mine si tu, drumetule,
vino cu mine ca am un cort mare
vino cu mine sa cautam viitorul
impreuna.

Pe drum, de multe ori este greu
dar vom incerca sa nu abandonam
sa nu ne oprim
pana cand ajungem in varful ciorchinelui
ca am auzit,
in varf este scaunul regelui.

Pe drum intalnesc alti drumeti,
unii tristi, altii bucurosi,
pe drum intalnesc multe amintiri,
parinti tineri, prieteni din copilarie,
visele mele,
si tot pe drum ma despart de ele.

Am urcat,
tot am urcat ciorchinele
pana am ajuns in varf,
poteca s-a terminat,
nu mai e nici o samanta a vietii de urcat.
Ma asez in scaunul regelui
si privesc in abis.

Soarele
si doua pasari se apropie de mine,
cat de perfect este soarele,
si cerul se apropie de mine,
cat de perfecte sunt pasarile,
si imi spun
vino cu mine drumetule
nu te oprii aici
ridica-te din scaunul regelui.

Am crezut ca este soarele
dar nu este,
soarele se transforma
in ceva greu de definit,
ma ia de mana,
vino cu mine drumetule
ai ajuns ca sa pleci
te-ai asezat ca sa te ridici,
si sufletul
se ridica din scaunul regelui.

Nume lucrare: Povestea semintelor de magnolie
Tematica: Suprarealism
Tehnica: Ulei pe panza
Dimensiuni: 40 x 60 cm
Data executiei: 2022

Atunci cand ploua cu soare – Intre aproape si departe

Atunci cand ploua cu soare

Cat de tacuta este natura,
nici o urma de vant, doar ploua cu soare,
soare ce este, ce nu se schimba,
suit mai sus pe cer
striga la vara sa coboare in strada.

El este aproape de ea,
ea este departe de el,
umbrela se balanseaza intre ei, intre aproape si departe,
ca pendulul ceasului din statia de tren unde s-au cunoscut,
luand, cu fiecare bataie, pulsul relatiei.

Dar, azi, el simte ca ceva e ascuns,
un strat care creste in grosime
cu fiecare pas,
un strat ascuns al ei
rabufneste sub umbrela.

Ti-am dat trupul meu dar tu ai vrut mai mult,
sufletul meu dar tu ai vrut mai mult,
ceasul meu intern dar tu ai vrut mai mult,
si acum ma misc in punct.

El sta incremenit, odata cu pamantul,
dar pamantul nu poate sta niciodata nemiscat
si il misca si pe el,
il forteaza sa nu stea in punct in fata ei.

El stie secretul lor,
de fiecare data cand ploua cu soare
ei vorbesc,
vorbesc de partea intunecata a relatiei lor,
relatie cu multe personalitati ascunse
chiar de ochii lor.

Acesta a fost pactul lor de la inceput
numai ca, acum, ratiunea a capitulat
in fata punctului ei
care i-a plantat inima in asfalt,
l-a facut stalp de iluminat ornamental pe strada lor,
un stalp cu becul ars.

Nume lucrare: Atunci cand ploua cu soare
Tematica: Natura, siluete
Tehnica: Ulei pe panza lucrat in cutit
Dimensiuni: 15 x 20 cm
Data executiei: 2022

Hortensii – Ce chef de culoare

Hortensii
Hortensii

Ce chef de verde
Ce chef de rosu
Ce chef de albastru, de roz, de mov
Ce chef de un buchet de hortensii.

Cobor in strada
Caut florariile
Caut pietele nebune
Caut intersectiile unde semafoarele sufera
De mult soare
De mult viu
De mult vis
De chef de viata.

In intersectie, trec pe rosu
Masina opreste
Siretul negru de pe pantoful drept se trezeste
Soferul racneste
La tine in Daltonismia nu exista semafoare?
Vreau sa-i spun, ca astazi,
Eu vad verde chiar si in noapte
Doar zambesc, ii ofer o hortensie roz
Si chef de culoare.

Nume lucrare: Hortensii
Tematica: Natura
Tehnica: Ulei pe panza
Dimensiuni: 30×30 cm
Data executiei: 2020

Magia culorilor (rasarit)

Magia culorilor (rasarit)

Magia culorilor (rasarit)

Nume lucrare: Magia culorilor (rasarit)
Tematica: Peisaj
Tehnica: Acuarela
Dimensiuni: 50X70
Data executiei: 20.08.2019

Soarele si Luna, frate si sora, cad de acord sa rezolve o disputa veche: cine este mai frumos.
Vad un om trecand pe un drum si Soarele spune: “Hai sa vedem. Intrebam pe trecatorul ala, si cel anuntat va fi declarat victorios”. Il trezesc pe Pamant: “Frate vino de ne ajuta”.
Pamantul il opreste pe trecator iar omul, in ignoranta lui, raspunde: “Luna”.
Soarele este furios. Intoarce spatele, fuge si se ascunde in camera. Se baricadeaza si tipa: “Nu mai ies afara”.
“Frate Soare, nu putem sa traim fara tine. Nu putem sa traim pe intuneric. Omul ca om, dar noi suntem familie”.
Si Soarele cu inima mai moale, le spune ca o sa iasa dar numai cu o conditie.
El o sa creeze rasaritul si apusul si o sa semneze un contract cu Pamantul si Luna prin care stipuleaza ca iese din camera la rasarit si se inchide la apus cu o singura conditie: sa nu dea ochii cu oameni. Sa nu vada oameni, caci nu-i mai suporta.

Luna si Pamantul discuta contractul.
-Draga Pamant, cum o sa respectam contractul? Eu nu am oameni.
-Sora Luna, am solutia. Ii ascundem pe oameni de Soare. Ii bagam in cutii de chibrituri. Case, vile, apartamente; acasa, la masa, si la munca. Ii tinem inauntru. Ii ascundem bine. Program normal: somn, munca, transport, si acasa. In week-end, relaxare. Si sa nu fie loc pe fata pamantului fara cladiri, cu aer conditionat daca se poate, ca sa se simta mai bine.

-Distractie?
-Da, aducem distractia in cutia de chibrituri. Langa ei, in pat cu ei. In pat, la baie, in fiecare camera. Le dam televizoare si calculatoare, celulare si wifi. Cred ca o sa le facem si un implant sub piele. Realitate sau virtual, nu conteaza. De fapt ei o sa uite sa faca diferenta.

-Iar prietenii?
-Virtual, facebook, messenger, smartphone. Omul digital, prietenul digital. Realitatea este virtuala. O dregem cu digitalul. Acasa, in masina, la munca. Nu scapa omul usor. O sa fie plin de prieteni non stop, sute de prieteni. Mai greu o sa le fie sa scape de ei.

-Si cand ies din casa? Ce fac?
-Aceeasi cutie de chibrituri dar pe roti. Pe roti, pe aripi, in aer, pe pamant, subteran, pe benzina, motorina, si electrica. Ii transportam in cutie, de acasa la munca; cu muzica, film, si carti audio. Le facem cladiri pe roti. Si rotile le mutam aproape de casa. Doar doi pasi si, gata, in masina. Facem si umbrela, pentru acesti doi pasi pe jos.

-Dar cand ies in aer liber? Mai sunt oameni care vor sa se duca la mare.
-Ii ungem cu vaselina, crema de soare din cap pana-n picioare.

-Vitamina D? Caci corpul are nevoie si vine de la soare.
-Pastile, multivitamine si super vitamin, in doze de elefant, or sa le inghita zilnic. Cu periatul de dinti, hop si pastila

-Sunt oameni carora le place sa vada rasaritul.
-O sa-l vada, la cerere. Pe internet, pe youtube, pe facebook. O sa dea cu photoshop cand n-o sa le placa. Iar pe cel real, o sa-si faca selfie cu el.

-Si inca ceva, sarim la nivelul avansat. Ii facem pasari de noapte. Ceasul intern si melatonina, istorie. Sa stea treji noaptea, sa doarma ziua. La rasarit soarele iese, omul se culca.

-Sa-ti spun si strategia pe termen lung: O zi fara rasarit si apus. Inteligenta artificiala. Robotul. Hai sa semnam contractul.