Așa a început totul: S-a născut.
Apoi a țâșnit din toate simțurile.
Azi m-am dus la grădina zoologică
să-mi văd ruda de evoluție,
mama natură
ne-a despărțit acum câteva milioane de ani.
Azi, unul cu Eu, altul fără,
unul în cușcă, altul în afară.
Mă uit în cușcă, se uită la mine,
simt că am nevoie de o tunsoare a condiției umane.
Când creștetul capului este deasupra cerului,
când sunt martor și nu simt că timpul trece,
când plantez gândurile ca pe niște semințe dar nimic nu crește,
când beau un nor dar îmi este sete,
atunci e secetă mare a condiției umane în mine.
Închid ochii pentru o tunsoare a Eu-lui.
Dar cine sunt Eu?
Mă port în mine
te port în mine
port conștientul
port inconștientul
port cerul în mine
port lumea în mine.
Unde sunt eu?
Într-o celulă
într-o conexiune între celule
într-o arhivă de carne
într-un creier care pulsează în mine.
Când sunt eu?
Când dorm
când scriu aceste cuvinte
când mă uit la tine.
Conștientul țâșnește din toate simțurile
și indiferent cât de mult le închid în
somn, nu le trezi, vorbește pe șoptite,
trupul rămâne îmbibat de
carnea unei evoluții sculptată de o daltă care lasă cicatrici
și dimineața se trezește în
Eu, ultima cicatrice a evoluției.
Oare ce înseamnă trupul când nimeni nu trăiește în el?
Călare pe un elefant de inconștient
trupuri și trupuri și trupuri de conștient
se mișcă, își amintesc, apoi uită.
Iar ceea ce uită,
nasc și apoi
botează în râul imaginației
care se varsă în minți de apă
unind insule de priviri împletind emoții.
Mă rog pentru respirație.
Mă rog pentru cuvinte.
Mă rog pentru această conștiință.
Asta e tot ce pot să fac, să mă rog
că mâine aceeași conștiință
va fi acolo pentru mine.
O urmăresc, ca un copil un părinte,
concept cu concept
cuvânt cu cuvânt
zi cu zi
cum îmi sparge emoțiile
și caută umanitatea în transparența fiecărei lacrimi.
Nume lucrare: Fericire
Tematică: Natură umană
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 30×30 cm
Data execuției: 2024
Scrieri cu suflet 