Dezordine, dezordine, toate aceasta dezordine în casa de amintiri din mine dar mereu o să găsesc ziua în care am înotat fără vestă de salvare unul în direcția celuilalt în marea destinului, am sughițat trei minute la întâlnirea buzelor tale cu ale mele, am cules căluți de mare din părul tău și apoi i-am alergat pe trotuare, am construit un palat pentru tine în inima mea și apoi am strigat: la palat, la palat, am îngropat furia față de lume și m-am dezbrăcat de toate amintirile reci, soarele a apărut, în sfârsit, am pictat portretul tău cu sentimente în ulei pe pânza de valori adăugate a minții mele, am alergat desculți deasupra timpului ținându-ne de mână, timp care la rându-i a alergat desculț prin lumină, ziua in care așa m-am panicat de tare când am descoperit pe altcineva citind în mine.
Nume lucrare: Flori pe masă Tematică: Natură statică Tehnică: Ulei pe pânză Dimensiuni: 12×10 cm Data execuției: 2023
Afară bate vântul, în mine bate visul încercând să țină dimineața la distanță.
Mă trezesc în sunetele visului, al valurilor oceanului, al pădurii noaptea, al pârâului învolburat, al unei ploi blânde, al unui vânt ușor și o auroră pe tavanul gol.
Îmi arunc buștenii din pat și sar în realitate cu tălpile goale pe podea. Ah! Sunt în viață! Binecuvantez căldura de sub piele și podeaua că există.
Acum pot să încep ziua. O zi mare sau poate doar o altă zi în mașina de spălat cu bine și rău?
Mă spăl pe dinți cu mâna stângă și mă pieptăn cu mâna dreaptă în același timp. Nu este distractiv?
Urmează pelicula momentelor mărunte: banană, cafea, câinele care latră un bună dimineața, o pisică, scuze, o piersică coaptă pe care o deschid cu zece degete, sucul de pe fiecare deget.
Ies afară. Liniștea naturii respiră în aerul care acoperă vara, vara coboară în mine și eu alerg de mână cu insectele, împreună zumzăind în florile care cântă în valul vieții.
Mă-ndrept spre flori, mă așez în mijlocul corului de flori și împreună cântăm: valul vieții, valul vieții ne scufundă în adâncuri, ne înalță până-n cer invizibil sau vizibil el tronează peste noi. Ceva urcă și urcă și urcă și se oprește, parchează undeva în gât, aproape că râd, aproape că plâng. Iubesc acest loc atât de mult că mereu deschid sufletul mare ori de câte ori ne întâlnim. Numai dacă aș putea pune apelul restului lumii în așteptare.
Mă întorc în casă. E timpul sa trag ceva serios pe mine și să continui ziua. Acum știu răspunsul la întrebare. Știu că ziua de azi nu o voi irosi. Știu că mă voi bucura.
Nume lucrare: Unde cântă florile Tematică: Peisaj Tehnică: Ulei pe pânză Dimensiuni: 30×24 cm Data execuției: 2023
Am înghițit zala care m-a legat de lanț ziua este prea lungă trece fără să mă mișc doar Pământul mă mișcă, Pământ numai mușchi, doar 0.022 procente de apă în 20 de mări și 4 oceane, cu pectorali înalți și sfârcuri în munții Everest și K2 și acnee cu 50 de erupții vulcanice zilnice, cară în spate 8 miliarde de oameni, 195 de țări, 650 grupuri etnice, și aleargă în fiecare zi 2.6 de milioane de kilometri în jurul Soarelui, plus 20 de milioane de kilometri cu sistemul solar în jurul Calei Lactee, ca să mai dea jos din cele 5970000000000000000000000 de kilograme.
Am înghițit zala care m-a legat de lanț ziua este prea lungă trece fără să mă mișc doar în mine în fiecare zi sângele călătorește 19000 de kilometri, inima bate de 100000 de ori, rinichii filtrează 200 de litri de sânge, ficatul procesează 250, creierul produce 700 de neuroni să nu mă lase orfan de gânduri.
Am înghițit zala care m-a legat de lanț ziua este prea lungă trece fără să mă mișc doar eu în fiecare zi respir de 20000 de ori, întind pleoapele de 10000 de ori, înghit de 500 de ori, de cele mai multe ori în sec, și iau peste 35000 de decizii pe care le uit în același moment.
Liniște, ascultă, lanțul ăsta are miliarde de zale utilizatori de rețele sociale și în fiecare zi lanțul trimite 16 milioane de mesaje text, 156 de milioane de emailuri, 450000 de tweeturi, vizualizează 4 milioane de videoclipuri pe Youtube, postează 46000 de fotografii pe Instagram, și în fiecare zi lanțul crește cu jumătate de milion de noi zale, noi utilizatori care se alătură rețelelor sociale.
Poate pentru noile generații, zala se înghite încă din pântec, și să vezi lumina zilei înseamnă să ai două cordoane ombilicale, dar numai unul se taie.
De ce nu mă dezleg de lanț? Pentru că nu știu cum să vomit zala fără să-mi rupă intestinul, stomacul, ficatul, pancreasul, inima, un plămân, esofagul, și jumătate din dinți. Pentru ca nu știu cum să vomit zala și nu vreau să învăț.
Zala magică, când o înghiți te leagă de lanț un avatar digital și capeți puteri speciale, iar mișcarea în lumea reală devine opțională.
Ridică-te, fă câțiva pași, uită-te la picioarele tale: nu este o nebunie că picioarele tale fac asta, merg, doar merg, și cu fiecare pas te recreezi în aceeași formă și trup dar în alt spațiu, un pas mai departe.
Nume lucrare: Zala magică Tematică: Natură statică Tehnică: Ulei pe pânză Dimensiuni: 70×50 cm Data execuției: 2023
Scrieri cu suflet 